Evolutia sectorului bancar
Industria bancară din România poate și își dorește să contribuie pe mai departe la dezvoltarea durabilă a României și a societăţii românești per ansamblu. Instituțiile de credit au o contribuție substanțială la creșterea economică și la reducerea excluziunii sociale și fi nanciare. Este un deziderat a cărui atingere poate fi accelerat, în condiţiile unui cadru normativ echilibrat și predictibil, un cadru care să permită creșterea atractivităţii pieţei locale și valorifi carea pe deplin a potenţialului industriei, în benefi ciul fi nal al tuturor românilor.
Sistemul bancar național își menține soliditatea, indicatorii de solvabilitate și lichiditate plasându-se la niveluri dintre cele mai ridicate în rândul statelor din Uniunea Europeană. Indicatorul de solvabilitate se plasează la 20,71% în luna decembrie 2018 (19,60% în luna iunie 2019) cu mult peste media de 8% recomandată și peste media UE. Lichiditatea se menține la un nivel adecvat la fi nalul lunii martie 2019, principalii indicatori situându-se peste valorile minime reglementate. Indicatorul de lichiditate se situează la 256% (indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate). Lichiditatea imediată s-a îmbunătățit marginal la nivel agregat (cu circa 0,5 puncte procentuale), până în jurul valorii de 37%, potrivit BNR. În ceea ce privește calitatea activelor, tendința pozitivă a indicilor specifi ci acesteia s-a consolidat. Raportul BNR asupra stabilității fi nanciare menționează că “sănătatea sectorului bancar s-a păstrat adecvată în raport cu riscurile, însă vulnerabilitățile sunt în creștere”. Este important ca stakeholderii sistemului bancar și factorii decizionali să fi e deschiși la un dialog constructiv cu industria bancară, având în vedere rolul sectorului în economie, și să adopte măsuri pentru menținerea stabilității sistemului și pentru creșterea intermedierii fi nanciare necesare dezvoltării economice a României. Viteza de convergență a României poate fi îmbunătățită prin eliminarea barierelor la nivel național venite din zona de legiferare.
În România, multe dintre inițiativele legislative care au țintit industria bancară au fost însoțite în plan discursiv de mesaje asociate legate de profi tabilitatea industriei bancare. În mod constant, a fost alimentată ideea că băncile din România obțin profi turi ridicate, chiar cele mai mari din Europa. Aceasta este o informație falsă care a dus la crearea unei percepții false care, într-un fel, „justifi că” din punctul de vedere al inițiatorilor taxarea sistemului, aplicarea unor limitări de dobânzi, etc. În plus, inițiativele legislative alimentează așteptări nerealiste ale populației și creează un orizont de ostilitate față de industrie. Pentru industrie generează riscuri artifi ciale și impredictibilitate, care la fi nal se traduc sub o formă sau alta tot în costuri fi nanciare și de imagine. O scurtă analiză a profi tabilității în anumite industrii arată că sistemul bancar nu deține supremația.
Astfel, la nivelul anului 2018, rentabilitatea capitalului în zona bancară a fost surclasată de cea a fi rmelor din comerț (23,6%), din servicii (21,6%) și din industria prelucrătoare (18,2%). Topul se păstrează și pentru anul 2017. Anul trecut, rentabilitatea capitalului în sectorul bancar s-a plasat la 14,9%, nivel relativ similar cu cel EVOLUȚIA SECTORULUI BANCAR 27 din agricultură (14,7%) și din construcții (14,2%). Dar să analizăm și profi tabilitatea industriei bancare din România în raport cu cele din Uniunea Europeană. Dacă ne raportăm la ultimul deceniu, pentru o imagine completă, România se situează pe locul 11 din Uniunea Europeană din punct de vedere al rentabilității capitalului, ROE fi ind de 4,65% în perioada 2008 – 2018. Bulgaria are un nivel al rentabilității capitalului aproape dublu față de România (8,34% versus 4,65%), la fel și alte țări din Europa Centrală și de Est precum Polonia (9,15%), Slovacia (9,50%), iar Cehia are un nivel aproape de trei ori mai mare (12,91%). Și la capitolul rentabilitatea activelor, România se situează în urma țărilor din regiune. Astfel, cu un nivel de rentabilitate a activelor (ROA) de 0,51% în perioada 2008 -2018, România este pe locul 8 în Uniunea Europeană, după state precum Slovacia (0,88%) sau Polonia (0,97%). Alte țări au înregistrat un nivel chiar dublu față de România, precum Bulgaria (1,05%), Estonia (1,08%) și Cehia (1,15%).
Mai mult, conform concluziilor exprimate și în ultimul Raport al BNR asupra stabilității fi nanciare, ”capacitatea sectorului bancar românesc de a susține pe termen lung profi tabilitatea înregistrată recent în structura existentă este limitată”, provocările fi ind asociate inclusiv măsurilor fi scale de taxare a activelor începând din anul 2019. În concluzie, afi rmațiile că sistemul bancar din România este cel mai profi tabil din Uniunea Europeană nu se susțin. Cadrul legislativ al activității bancare din România a suferit transformări numeroase, unele necesare pentru armonizarea legislației românești cu cea a țărilor europene, altele însă au creat volatilitate. În ultimii 5 ani, impredictibilitatea cadrului legislativ bancar s-a accelerat prin creșterea recurentă, a numărului de legi și regulamente adoptate (aproximativ 50 de legi noi în perioada 2014-2018). Cinci dintre acestea au fost declarate integral neconstituționale sau, într-un caz, parțial neconstituțională, de către Curtea Constituțională.
Acestea au culminat cu introducerea taxei pe activele fi nanciare bancare. Deși impactul introducerii taxei pe activele fi nanciare pare a fi doar asupra instituțiilor bancare, costul fi nal va fi plătit de societate în general, prin restrângerea creditării cu un puternic impact negativ asupra consumului, producției și investițiilor și, implicit, asupra bugetului de stat pe viitor. Există un risc ridicat ca taxa pe activele fi nanciare ale băncilor să producă efecte negative în lanț în economie, cu impact direct în reducerea creșterii economice. În plus, România – statul european cu cel mai scăzut nivel al intermedierii fi nanciare din Uniunea Europeană, de aproximativ 26,6%- practică cea mai mare taxă pe activele fi nanciare din Uniunea Europeană de 0,4%. Este o abordare contraproductivă, soluția fi ind renunțarea la taxă. Renunțarea la taxarea suplimentară a sistemului bancar va crește capacitatea de capitalizare pe baza profi tului obținut și va crea stimulul necesar atingerii țintelor urmărite de creștere a intermedierii fi nanciare. În perioada 2008-2016, băncile și-au crescut capitalurile proprii cu aproximativ 3,5 miliarde euro, din care 23% au reprezentat profi t reinvestit. Profi tul cumulat în aceeași perioadă a fost de 1,3 miliarde euro, ceea ce înseamnă că profi tul reinvestit a reprezentat aproximativ 60%, potrivit studiului privind creșterea intermedierii fi nanciare în România realizat de PricewaterhouseCoopers. Acest lucru a dus la majorarea fondurilor proprii disponibile și implicit la creșterea capacității de a susține creditarea. Pentru a crește gradul de intermediere fi nanciară, băncile au nevoie de capital, lichiditate, predictibilitate legislativă și clienți bancabili.
Din cauza impunerii acestei taxe în forma inițială, România a fost în pericol de a fi depunctată de agențiile de rating, riscul fi ind reintrarea în categoria „junk”, de țară nerecomandată pentru investiții. Acest pericol nu a fost îndepărtat în totalitate în condițiile în care monitorizarea efectelor ordonanței privind introducerea taxei pe activele fi nanciare și a altor inițiative legislative nu s-a încheiat. Din cauza efectelor ordonanței, o agenție de rating a revizuit, în scădere, perspectiva ratingului mai multor bănci comerciale din România, schimbându-se astfel din „stabil” în „negativ”. Comunitatea bancară regretă că s-a ajuns la introducerea cu rapiditate a unui nou indice de referință calculat exclusiv pe baza tranzacțiilor interbancare pentru calculul dobânzii variabile în cazul creditelor acordate consumatorilor. Pe parcursul discuțiilor, ne-am delimitat de acțiunea de introducere a unui nou indice de referință fără efectuarea unei analize complexe pe o perioadă considerabilă de timp. Considerăm că procesul de consultare trebuia să fi e mai larg și cu o durată mult mai lungă pentru a asigura o evaluare corespunzătoare a impactului. Noul indice refl ectă în cea mai mare proporție tranzacții pe termen scurt și ar putea avea loc un transfer al riscului și al volatilității către client.
Intermedierea fi nanciară (ponderea activelor în PIB) a ajuns la 51,7%, prag mai redus comparativ cu cel de anul trecut când a fost de 53,7%. Intermedierea fi nanciară este jumătate comparativ cu Bulgaria (99%), Ungaria (93,53%) și Polonia (90%). Activele sistemului bancar românesc se ridică la 451,2 miliarde lei. La sfârșitul anului trecut, sectorul bancar românesc cuprindea 34 de instituții de credit: două bănci cu capital integral sau majoritar deținute de statul român, patru instituții de credit cu capital majoritar românesc privat, 21 bănci cu capital străin majoritar și șapte sucursale ale băncilor străine. Aproximativ 75% din activele sectorului bancar din România sunt deținute de instituții cu capital străin în 2018, tendință descendentă față de nivelul de 91,3% înregistrat la sfârșitul anului 2016. Premisele de accentuare a procesului de consolidare a sectorului bancar prin fuziuni și achiziții se mențin, în contextul intensifi cării competiției, a nevoii de acoperire a costurilor operaționale, inclusiv prin majorarea cotei de piață deținute și a deciziilor la nivel de grup de renunțare la anumite piețe.
Evoluţii pozitive există în ceea ce privește rata creditelor neperformante. Aceasta s-a diminuat până la 4,74% în iunie 2019, pe fondul continuării procesului de curăţare bilanţieră. Rata creditelor neperformante s-a redus de 4 ori în patru ani. Gradul de acoperire cu provizioane a creditelor neperformante la nivelul sectorului bancar s-a îmbunătățit și se menţine la un nivel adecvat, de 58,7% la fi nele lunii martie 2019. Acest indicator atestă un risc scăzut la nivel agregat. Băncile au continuat ajustarea numărul de angajați comparativ cu aproximativ 55.000 de persoane cât se înregistra la fi nele anului 2017. Performanța pozitivă în zona de profi tabilitate a fost însoțită și de accelerarea creditării, chiar dacă gradul intermedierii fi nanciare în România este cel mai scăzut din rândul statelor din Uniunea Europeană. Creditarea este unul dintre puținele instrumente prin care România poate recupera decalajele față de Uniunea Europeană în materie de bancarizare, intermediere fi nanciară sau nivelul educației fi nanciare. Tocmai din acest motiv este cu atât mai importantă reglementarea și găsirea unor soluții viabile care să susțină o creditare sănătoasă și nu înfrânarea acesteia, așa cum am văzut că s-a întâmplat în ultimul timp, ca urmare a inițiativelor legislative din zona bancară.
Creditul neguvernamental a avansat cu 7,9% în anul 2018, până la 251 miliarde lei (54 miliarde euro), cu un ritm de creștere a creditelor în lei de 13,4%. În prezent, componenta în lei are o pondere de 66% în creditul neguvernamental. Raportul credite/depozite a scăzut la 73,64%. Economisirea internă a avansat cu 9% pe parcursul anului 2018, până la 70 miliarde euro. Modelul de afaceri bancar s-a orientat în ultimii ani primordial către segmentul populației, creditarea companiilor având un ritm de creștere mai redus. Pentru următorii trei ani, însă, strategiile de creditare și fi nanțare ale principalelor bănci din sector au în vedere o accentuare a creditării companiilor și o amplitudine mai redusă a activității pe segmentul populației.
Astfel, în următorii 3 ani, creditarea corporațiilor ar urma să aibă cel mai ridicat ritm anual de creștere, de 10,9% (cu o creștere de aproape 13% în 2019). În cazul IMM-urilor, creditarea ar urma să crească cu un ritm anual de 6,9%, în timp ce creditul acordat populației ar urma să crească cu un ritm anual de 3,4%. Orientarea într-o măsură mai mare către fi rme, prin atragerea potențialului sustenabil de îndatorare, rămâne o provocare pentru băncile autohtone. La fel de important, pe lângă capital și lichiditate, sunt necesare creșterea bancabilității fi rmelor și dezvoltarea de soluții de garantare a creditelor pentru IMM-uri. În România, capabilitatea fi rmelor de a accesa credite este ca pielea de leopard. Când se pune problema accesării de fi nanțare, studiile arată că fi rmele se confruntă cu probleme precum insufi ciența garanțiilor eligibile, lipsa de know-how pentru a structura proiecte viabile din punct de vedere fi nanciar, subcapitalizarea companiilor (în România, 40% din companii au capital negativ), birocrație, proceduri excesive de obținere a fondurilor UE și un nivel scăzut de educație fi nanciară. Dacă analizăm performanțele economice și fi nanciare ale companiilor nefi nanciare observăm că în cazul ROE, avansul a fost de 0,5 puncte procentuale până la 17,1%, în timp ce ROA a atins nivelul de 6,9%(comparativ cu 6,5% în luna iunie 2017). Raportul între creditul comercial și creditul fi nanciar este de aproximativ 3:1, ceea ce crește riscul de blocaj fi nanciar, de insolvență.
Perspectivele de dezvoltare ale sistemului bancar sunt optimiste, însă subliniem importanța unui dialog continuu cu autoritățile. Autoritățile trebuie să accepte faptul că experții în domeniul economic au un rol important de jucat în acest parteneriat, în acest dialog. Este esențial un acord pentru parteneriat, dialog și predictibilitate pentru a îndeplini cu succes rolul de fi nanțator al economiei României.
