Evolutia sectorului bancar
Sistemul bancar local îşi menţine soliditatea, indicatorii de solvabilitate și lichiditate plasându-se la niveluri confortabile, cu o lichiditate imediată în creștere cu 2 puncte procentuale, de 40%. Indicatorul de solvabilitate la nivelul sistemului bancar se situa la 20,07% în luna iunie 2018, nivel uşor mai ridicat comparativ cu perioada similară din 2017. Menținerea indicatorului de solvabilitate peste dublul pragului minim stabilit conform cadrului de reglementare european CRD IV/CRR, de 8%, s-a făcut în principal prin aport de capital suplimentar din partea acționarilor. Sistemul bancar a avut o evoluție pozitivă generată în principal de o evoluție macroeconomică extrem de pozitivă – și nu numai din perspectiva cifrelor, ci și din perspectiva indicelui de încredere în economie al populației în general, ceea ce a condus și la o accelerare a creditării. În urma eforturilor constante depuse de sistemul bancar, rata creditelor neperformante a coborât de la pragul de alertă, la pragul de semnal. Rata creditelor neperformante a scăzut până la 5,71% în iunie 2018 (comparativ cu 8,32% în urmă cu un an), reducerea fiind de aproape 4 ori față de anul 2014.
La sfârșitul anului 2017, sectorul bancar românesc cuprindea 35 de instituții de credit: două bănci cu capital integral sau majoritar deținut de statului român, patru instituții de credit cu capital majoritar românesc privat, 22 bănci cu capital străin majoritar și șapte sucursale ale băncilor străine. Aproximativ 77% din activele sectorului bancar din România sunt deținute de instituții cu capital străin în 2017, tendință descendentă față de nivelul 91,3% înregistrat la sfârșitul anului 2016. La sfârșitul anului 2017, băncile cu capital austriac dețineau o cotă de piață de 25%, urmate de băncile cu capital francez și olandez (cota de piață de 13,5% fiecare), cele cu capital italian (10%) și cele cu capital grecesc (9%). Băncile și-au ajustat numărul de angajați în acest sector la aproximativ 55.000 de persoane, în timp ce numărul unităților bancare a scăzut la 4.500 la sfârșitul anului 2017.
Anul trecut s-au înregistrat rezultate foarte bune, iar trendul pozitiv ne face optimiști cu privire la faptul că băncile vor putea să își concentreze eforturile și resursele către principalul lor domeniu de activitate, respectiv acela de a finanța economia și, implicit, bunăstarea românilor. Evoluția indicatorului de profitabilitate a fost determinată de contextul macroeconomic favorabil, de reducerea semnificativă a cheltuielilor nete cu ajustările pentru depreciere și de nivelul scăzut al costurilor de finanțare. Astfel, profitabilitatea sistemului bancara continuat sa se îmbunătățească, ROE situându-se la 15,71% în iunie 2018, comparativ cu 12,91% la iunie 2017. Rentabilitatea activelor s-a situat la 1,66% în luna iunie 2018. Este important să fie subliniate două aspecte: necesitatea de a analiza un indicator pe un orizont mai mare de timp și diferența între profitul contabil și rezultatul fiscal. Profitabilitatea nu trebuie analizată doar la un moment dat, ci trebuie să avem în vedere intervale de timp mai lungi. Când analizăm pe intervale mari de timp, spre exemplu pe ultimii 10 ani, profitabilitatea medie anuală a sistemului bancar din România a fost de 0,3% ca rentabilitate a activelor și 3,2% ca rentabilitate a capitalului. O astfel de analiză arată că România nu este deloc fruntașă în rândul statelor europene din punctul de vedere al profitabilității.
Al doilea aspect este legat de distincția clară ce trebuie făcută între profitul contabil și rezultatul fiscal. Studii realizate de consultanți reputați arată că majoritatea statelor membre UE permite utilizarea pierderilor fiscale din anii anteriori în vederea compensării viitoarelor profituri, cu excepția Estoniei, care datorită modului în care aplică impozitul pe profit nu poate utiliza pierderile din trecut. Sunt 14 țări din Uniunea Europeană în care se asigură recuperabilitatea (pierderilor din profiturile viitoare) nelimitată la timp: Austria, Belgia, Danemarca, Germania, Franța, Italia, Irlanda, Letonia, Lituania, Malta, Slovenia, Spania, Suedia și Marea Britanie. În Luxemburg se permite recuperabilitatea pe un termen de 17 ani, 10 ani în Finlanda, 9 ani în Olanda și 7 ani în România. Astfel, dacă o bancă sau o companie înregistrează pierderi în anii anteriori, profitul viitor le acoperă. Acesta este motivul pentru care, deși au înregistrat profit contabil, nu s-a văzut și în rezultatul fiscal. În perioada de criză, sistemul bancar a absorbit la rândul său pierderile din economie. Rezultatele financiare ale sistemului bancar din ultimii ani au fost influențate de efectele crizei economice, de măsurile impuse pentru întărirea rezilienței sectorului, de reducerea riscului de credit prin acoperirea creditelor neperformante cu provizioane, de reducerea dobânzilor și de schimbarea modului de calcul prin conversia la IFRS începând cu anul 2012. Multe bănci au acoperit deja pierderile fiscale și o să vedem și raportări de impozit pe profit. Performanța pozitivă în zona de profitabilitate a fost însoțită și de accelerarea creditării, chiar dacă gradul intermedierii financiare în România este cel mai scăzut din rândul statelor din Uniunea Europeană (26,4%), în scădere de la 40% în 2011. Procesul de dezintermediere financiară a fost influențat, pe lângă rambursări, pe de o parte, de avansul rapid al PIB și, pe de altă parte, de curățarea bilanțurilor băncilor de credite neperformante. Ponderea activelor bancare în PIB se află la 50%. Prin comparaţie, la nivelul UE ponderea activelor sectorului bancar în PIB este de 255%, iar în zona euro de 288%. Distribuția activelor sectorului financiar în România arată că instituțiile de credit dețin o pondere de 75,3%.
Sursa: BCE
Creșterea anuală prognozată a creditului neguvernamental este de 6,4% pentru anul 2018 conform strategiilor bancare, în condițiile în care în anul 2017 avansul creditului neguvernamental a fost de 5,6%. Soldul creditului neguvernamental a revenit la 50 miliarde euro, nivel înregistrat la începutul crizei, în ciuda faptului că între timp am asistat la rambursări totale, rambursări de principal, vânzarea creditelor neperformante integral provizionate, etc. Anul 2018 a adus schimbarea structurii creditelor acordate mediului privat. La finalul lunii martie, ponderea creditelor în lei reprezenta 63,8% din total credite – cel mai ridicat nivel post 1996. Pentru anul 2018 există semnale care creează așteptări pozitive. Este de așteptat ca sistemul bancar românesc să-și mențină soliditatea și să îndeplinească cu succes mandatul de finanțator al economiei românești. Din punct de vedere legislativ/reglementativ, anul 2018 a adus pentru sistemul bancar o serie de provocări și aici putem enumera implementarea IFRS9, aplicarea Legii 258/2017 privind contul de plăți de bază, transpunerea directivei PSD2, aplicarea Regulamentului 679/2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal (GDPR), transpunerea Directivei a 4 AML și unele inițiative legislative locale pe zona consumatorilor care nu sunt în linie cu principiile economice. Ca principal risc la nivelul stabilității financiare, sistemul bancar evidențiază schimbările legislative care nu sunt în concordanță cu dreptul european. Inițiativele legislative, realizate fără studii de impact și fără consultarea jucătorilor din piață, pot avea efecte nedorite, care să afecteze pe termen lung creditarea și bunăstarea populației. Potrivit unui raport KPMG realizat la solicitarea ARB, o potențială reducere a creditării populației este estimată a avea un impact semnificativ asupra consumului, producției și investițiilor, şi cu efecte asupra bugetului de stat. Astfel, o reducere de 5% a creditării va avea un impact negativ asupra PIB de 1,8%. Cel mai ridicat risc sistemic identificat de Banca Națională a României în Raportul de Stabilitate, publicat în luna iunie 2018, constă în deteriorarea încrederii investitorilor în economiile emergente. Riscul de nerambursare a creditelor contractate de către sectorul neguvernamental este un risc sistemic ridicat identificat de BNR în ultimul raport asupra Stabilității Financiare.
Provocările care pot să apară la nivelul sistemului bancar sunt legate de evoluția dobânzilor aflate până de curând la minime istorice. Elementul particular al anului trecut este reversarea de trend de dobândă de bază, respectiv creșterea ROBOR, după o perioadă de șapte ani în care s-a aflat în scădere. Nivelul actual al ROBOR este similar cu cel înregistrat în urmă cu patru ani, de aproximativ 3%. Cum ROBOR este un indice de referință variabil, astfel de mișcări erau de așteptat, mai ales că acesta s-a plasat la minim istoric și avea o cale de evoluție previzibilă: cea de creștere. În contextul în care în anul 2017 am asistat la schimbarea de trend în ceea ce privește evoluția dobânzilor, Asociația Română a Băncilor a analizat posibilitatea utilizării mai largi a dobânzilor fixe în activitatea de creditare a persoanelor fizice. Astfel, consumatorii ar putea fi protejați suplimentar de riscul de variație a ratei dobânzii prin crearea unor mecanisme de natură să permită stimularea mai amplă a împrumuturilor cu dobânda fixă. În același timp, este nevoie să fie stimulată crearea unei piețe secundare a titlurilor de stat pe diferite maturități și a unei curbe de randament, precum și încurajarea pieței de capital pentru dezvoltarea segmentului de obligațiuni corporative. S-a înregistrat o creștere a creditelor noi acordate cu dobândă fixă, 27% din împrumuturile ipotecare și 79% din creditele de consum acordate în intervalul ianuarie – martie 2018 fiind cu dobândă fixă. Prin comparaţie, doar 6% din creditele ipotecare acordate în perioada similară din 2017 au fost la dobânzi fixe.
Perspectivele de continuare a creşterii dobânzilor se meţin, în condițiile în care prognoza de inflație a BNR pentru 2018 este de 3,6%, cu efecte asupra dobânzilor variabile la creditele în monedă naţională, ceea ce se va reflecta, implicit, în majorarea ratelor de rambursat pentru aceste împrumuturi. Am asistat deja la creșterea dobânzii de politică monetară, date fiind presiunile inflaționiste, la 2,5%. De altfel, creșterea dobânzilor este în tendințe la nivel internațional, iar România nu poate face notă discordantă. Accelerarea ritmului de majorare a ratelor dobânzilor poate fi determinată și de factori conjuncturali, precum retragerea din piaţă a unor sume semnificative cum ar fi o colectare mai bună a impozitelor și încasarea în avans a dividendelor de la companiile în care statul este acţionar. Similar oricărei pieţe în care oferta scade, reducerea lichidităţii din piaţa interbancară determină o creştere a preţului, respectiv a ratelor ROBOR, în acest caz. ARB a emis recomandări cu privire la riscurile asociate contractării de credite în perioade în care indicele ROBOR se afla la minime istorice şi şi-a exprimat punctul de vedere, încă din anul 2008, referitor la riscurile generate de stabilirea ROBOR drept rată de referinţă pentru contractele de credit, din cauza volatilităţii acestui indice. Industria bancară din România poate şi îşi doreşte să contribuie pe mai departe la dezvoltarea durabilă a României şi societăţii româneşti per ansamblu. Instituțiile de credit au o contribuție substanțială la creșterea economică și la reducerea excluziunii sociale și financiare. Este un deziderat a cărui atingere poate fi accelerată, în condiţiile unui cadru normativ echilibrat şi predictibil, un cadru care să permită creşterea atractivității pieței locale şi valorificarea pe deplin a potenţialului industriei, în beneficiul final al tuturor românilor. Este important ca stakeholderii sistemului bancar și factorii decizionali să fie deschiși la un dialog constructiv cu industria bancară, având în vedere rolul sectorului în economie, și să adopte măsuri pentru menținerea stabilității sistemului și pentru creșterea intermedierii financiare necesare dezvoltării economice a României. Viteza de convergență a României poate fi îmbunătățită prin eliminarea barierelor la nivel național venite din zona de legiferare.
Sursa: BNR