Fără a ține cont de punctul de vedere al băncilor

Fără a ține cont de punctul de vedere al băncilor

 

Constângerea prin reglementare legislativă – o provocare pentru economie

Florin Dănescu, Președinte Executiv, ARB, – Piața Financiară, decembrie 2013

Recâştigarea încrederii actorilor din mediul de business nu poate veni fără întărirea disciplinei financiare. Ar trebui evitată orice propunere legislativă care afectează disciplina de creditare și unde aplicabilitatea legii depinde de buna credință, mai ales acum când economia are nevoie de stabilitatea sistemului bancar și de resurse pentru creditare. Argumentele în favoarea legiferării unei situații, cum este spre exemplu cea a insolvenței persoanelor fizice, trebuie să fie însoțite de un studiu riguros care să țină cont de particularitățile economiei românești care să arate impactul pe care îl produce.

 Suntem în situația în care vocile din economie solicită credite și, în unele cazuri, aceleași voci vorbesc de protecția clienților și aduc în discuție o serie de propuneri legislative care afectează disciplina de creditare. Vorbim de încredere. Cum ar putea convinge bancherul un acționar să continue să investească bani într-o economie când vede că 21,7% din creditele date nu mai sunt performante și că se continuă presiunile ca legislația să-i fie defavorabilă? Orice presiune pusă pe activul băncilor afectează echilibrul și decizia de alocare de capital și de finanțare pentru creditare. De fapt, afectează întreaga economie.

Numărul persoanelor îndatorate la bănci şi IFN este de 4,31 milioane, ceea ce reprezintă 43% din populația activă.  Numărul contractelor de credit este de peste 7 milioane, știut fiind faptul că unii clienți au în derulare mai multe credite. Valoarea îndatorării populaţiei de la bănci şi IFN autohtone – incluzând şi creditele externalizate – este de 115,3 miliarde lei (aproximativ 26 miliarde euro) în luna iunie 2013. Dacă analizăm strict creditul neguvernamental, observăm că soldul creditului acordat populației se cifrează la 23 miliarde euro. Numărul persoanelor fizice cu restanțe peste 30 de zile este pe aproximativ 700.000. Aici intră în mod special restanțele la creditele pentru consum fără ipotecă. De remarcat este că 70% din volumul total al creditelor neperformante, potrivit datelor la luna iunie 2013, sunt reprezentate de creditele acordate în intervalul 2007-2008. Băncile își sprijină clienții afectați de criza economică: au restructurat 20% din volumul creditelor acordate.

Argumentele trebuie analizate și înțelese. Nu trebuie înțeles că ne împotrivim „din oficiu” la anumite propuneri legislative, dar băncile sunt conștiente de riscurile și presiunile pe care le-ar putea provoca acestea.

O eventuală reglementare legislativă trebuie să facă obiectul unei proces temeinic, care să aibă la bază o cercetare riguroasă şi aportul tuturor entităţilor implicate (Banca Naţională a României, Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Asociația Română a Băncilor), iar elaborarea sa să nu fie influenţată de presiuni sau de constrângeri de timp.

Trebuie înțeleasă necesitatea alinierii proiectelor la practicile europene, inclusiv în sensul introducerii de restricţii/penalităţi pentru cei care au intrat în faliment. Nu se poate admite ca un client care se declară azi „falit”, să ia peste o lună un alt credit din banii unui deponent. Banca intermediază procesul de finanțare, dar trebuie să protejeze toți clienții. Este necesară protecţia celor peste 10 milioane de deponenţi, motiv pentru care nu se poate accepta ca procedura să se închidă cu plata a 75% din creanţă cum se prevedea într-una din cele patru propuneri legislative inițiate în materie.

Vă invit să analizăm situația Greciei unde aproximativ 30.000 de persoane cu credite ipotecare în derulare profită de un moratoriu impus asupra executării silite a locuinţelor în perioada crizei pentru a nu-şi plăti ratele, deşi au posibilităţi financiare. De remarcat este că tribunalele din Grecia au respins un număr mare de cereri pentru suspendarea de la plată/executare după ce au descoperit că solicitanţii au încercat să ascundă o parte importantă a activelor.

Reticienţa băncilor este de înţeles dacă avem tabloul complet al insolvenței persoanelor juridice, dat fiind faptul că 10% din totalul creditului neguvernamental reprezintă acum credite acordate companiilor intrate ulterior în insolvenţă. Dintre companiile intrate în insolvenţă în perioada ianuarie 2009 – august 2013, în stadiul de reorganizare au ajuns doar 1,2 %. Sumele recuperate în urma procedurilor sunt infime, de ordinul a 2%.

Conștiente de riscurile și presiunile pe care le-ar putea provoca, autoritățile române au inclus condiționalități în scrisoarea de intenție asumată în fața instituțiilor financiare internaționale tocmai pentru a menține disciplina de creditare și pentru evitarea harzardului în rândul debitorilor. Potrivit scrisorii de intenție, autoritățile se vor abține de la adoptarea unor inițiative legislative cum ar fi, spre exemplu, propunerea privind legea insolvenței personale și cea privind colectarea datoriilor sau de la amendarea Ordonanței de urgență a Guvernului 50/2010, ce ar submina disciplina de creditare.

Constângerea prin reglementare legislativă, fără a ține cont în mod obiectiv de punctul de vedere al băncilor și al celorlalți creditori, poate duce la riscuri majore dificil de surmontat și de acoperit. Impactul pe termen lung al promovării unor altfel de inițiative duce la scăderea surselor de creditare care contribuie la dezvoltarea economică a României şi, implicit, la afectarea stabilității sistemului bancar și al economiei în ansamblu.

Descarca