De la debutul crizei financiare şi până în prezent, numărul băncilor care activează în România, ca persoane juridice române şi străine, s-a redus cu 30%, potrivit Gabrielei Folcuţ, Directorul Executiv al Asociaţiei Române a Băncilor. Specialistul ne-a precizat, în cadrul unui interviu, că restructurarea sectorului bancar va continua prin consolidare şi eficientizare: „Este posibill să vedem noi fuziuni şi achiziţii, dar accentul s-a mutat pe digitalizare şi creşterea eficienţei operaţionale. La nivelul Uniunii Europene, s-a constatat o reducere a gradului de intermediere financiară, situaţia fiind similară şi în România”.
De la debutul crizei financiare şi până în prezent, numărul băncilor care activează în România, ca persoane juridice române şi străine, s-a redus cu 30%, potrivit Gabrielei Folcuţ, Directorul Executiv al Asociaţiei Române a Băncilor. Specialistul ne-a precizat, în cadrul unui interviu, că restructurarea sectorului bancar va continua prin consolidare şi eficientizare: „Este posibill să vedem noi fuziuni şi achiziţii, dar accentul s-a mutat pe digitalizare şi creşterea eficienţei operaţionale. La nivelul Uniunii Europene, s-a constatat o reducere a gradului de intermediere financiară, situaţia fiind similară şi în România”.
Reporter: Cum încheiem anul bancar 2025? Care sunt plusurile şi minusurile acestui an pe piaţa financiar-bancară?
Gabriela Folcuţ: Sistemul bancar din România se află într-o poziţie prudenţială şi financiară adecvată, indicatorii care arată soliditatea şi lichiditatea fiind situaţi peste mediile sectoarelor bancare din Uniunea Europeană. La nivelul sectorului bancar, indicatorul de solvabilitate este situat la 23,91%, la finele lunii septembrie 2025, de aproape trei ori peste minimul necesar. Indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate era de 240,1%, potrivit datelor la luna septembrie 2025, în timp ce media europeană se situa la 161,6%, în iunie 2025.
Gradul de acoperire cu provizioane a creditelor neperformante era de 65,1% în septembrie 2025, mult mai ridicat faţă de media europeană, de 41,7%, în iunie 2025, asigurând astfel stabilitate şi rezilienţă. Rata creditelor neperformante a fost de 2,87% în septembrie 2025, la o diferenţă redusă de media europeană, care este de 1,8%, însă în uşoară creştere.
Toţi indicatorii care indică stabilitatea, lichiditatea şi rezilienţa sunt adecvaţi, valoarea creditelor noi şi-a menţinut creşterea procentuală de două cifre, iar digitalizarea a avansat în sectorul bancar. Acestea sunt plusurile industriei bancare ce şi-a păstrat rolul de soluţie la problemele pe care le traversează România. Din perspectiva aspectelor care trebuie îmbunătăţite consider că, pe primul loc, se situează necesitatea eliminării suprataxării sistemului bancar. Nu poţi înregistra o creştere economică robustă dacă se exercită presiune fix pe finanţarea care ar trebui să intre în economie. Efectele măsurilor fiscale s-au resimţit deja în economie, viteza de creştere a creditării economiei reale la nivel de sold fiind la jumătate comparativ cu anul 2022.
Perspectiva digitalizării economiei ar trebui îmbunătăţită la nivel naţional. Sistemul bancar este digitalizat, dar rămâne dependent de ritmul de aprobare/implementare a legislatiei şi programelor la nivel naţional şi a gradului de digitalizare în rândul instituţiilor publice. Trebuie crescută agilitatea instituţiilor publice, un nivel mai crescut de ambiţie în materie de digitalizare ar ajuta să reducem birocraţia.
Studiile arată că România prezintă un nivel scăzut de ambiţie în contribuţia sa la Deceniul Digital 2030, stabilind 11 obiective naţionale, dintre care 36% sunt aliniate cu obiectivele UE pentru 2030.
Reporter: Pe ce s-au axat activităţile băncilor în 2025?
Gabriela Folcuţ: În anul 2025, băncile s-au concentrat pe finanţarea populaţiei, companiilor şi a statului, pe digitalizare şi implementarea tehnologiei care să asigure eficienţă operaţională, atragerea şi satisfacţia clienţilor, toate în contextul unei pieţe bancare dinamice şi competitive care a fost marcată şi de consolidare prin fuziuni şi achiziţii. Un aspect important la nivelul industriei bancare este focusul pe creşterea gradului de conştientizare privind măsurile de siguranţă privind fraudele online. La nivel mondial s-au intensificat fraudele online, iar gradul de recuperare a prejudiciului este de 4%. Cu toate că impactul fraudelor în România este unul redus, atenţia noastră este îndreptată pe măsuri tehnice, legislative şi educaţionale pentru protejarea clienţilor.
Reporter: Cum au fost afectate rezultatele băncilor de taxele şi impozitele intrate în vigoare în acest an?
Gabriela Folcuţ: Asistăm la o suprataxare a sectorului bancar, comparativ cu toate celelalte sectoare economice, cu toate că, din perspectiva randamentului activelor, sectorul bancar înregistrează cel mai scăzut rezultat din România, doar 1,7%, de aproximativ 4 ori mai puţin decât media naţională de 6,8%, în anul 2024. Industria bancară este supusă unui regim de taxare diferenţiată, prin introducerea unei cote de 4% aplicabilă cifrei de afaceri, respectiv 2% pentru băncile cu o cotă de piaţă în funcţie de active de sub 0,2%, ca măsură excepţională menită să susţină reforma fiscală.
Înţelegem obiectivul reformei fiscale, însă considerăm că această soluţie legislativă generează un impact negativ asupra stabilităţii financiare, afectând rezilienţa unor instituţii de credit şi capacitatea acestora de a finanţa economia. Cota efectivă de taxare, rezultată din cumularea taxei pe cifra de afaceri cu impozitul pe profit, poate depăşi 50% în anumite cazuri. Această măsură riscă să conducă la imposibilitatea unor instituţii de credit să susţină această măsură. Cu alte cuvinte, ai sau nu profit, taxă pe cifra de afaceri tot plăteşti şi asta în condiţiile în care un sfert din băncile din România înregistrează pierdere.
Această măsură este contraproductivă pentru economia naţională. Pentru fiecare leu pe care banca nu reuşeşte să-l plaseze în capital, din cauza acestei taxe, 10 lei nu sunt direcţionaţi către creditarea economiei reale. O capacitate de capitalizare mai scăzută, în absenţa unui profit relevant care să poată fi reinvestit, reduce rezilienţa instituţiilor de credit în faţa riscurilor sistemice şi a crizelor economice pe care le traversează România. Industria bancară a solicitat eliminarea taxei pe cifra de afaceri tocmai pentru că România are nevoie de finanţare, de măsuri concrete de dezvoltare economică şi de asigurarea stabilităţii financiare.
Reporter: Ce opinaţi despre noile taxe care se anunţă pentru anul viitor? Cum vor afecta ele, direct sau indirect, piaţa financiar-bancară?
Gabriela Folcuţ: Piaţa bancară este influenţată de măsurile implementate pentru corecţia deficitului bugetar, prin efectul suprataxării, şi indirect de efectul generat asupra clienţilor din perspectiva creditării şi reducerii disciplinei la plată. Apetitul companiilor şi populaţiei în accesarea de credite ar putea fi afectat de efectele măsurilor fiscale. Deteriorarea sănătăţii financiare a companiilor este un alt aspect care contribuie la creşterea costului riscului.
Riscurile asociate stabilităţii financiare iau în calcul tensiunile geopolitice deteriorarea echilibrelor macroeconomice interne, dar şi riscul de nerambursare a creditelor contractate de populaţie şi companii. În economie persistă problematicile structurale legate de ponderea economiei subterane de 26% din PIB, capacitatea scăzută a unor companii de a se dezvolta şi de a contribui la dezvoltarea economică şi aspectele legate de demografie.
Reporter: Cum a evoluat creditarea şi pe ce segmente a excelat aceasta, în contextul macroeconomic dificil pe care-l traversăm?
Gabriela Folcuţ: În analiza activităţii de creditare a economiei reale trebuie să luăm în calcul soldul creditului neguvernametal acordat populaţiei şi companiilor, dar şi valoarea creditelor noi accesate. Soldul creditului neguvernamental s-a cifrat la 445,56 miliarde lei în luna octombrie 2025, în creştere cu 7,1% faţă de luna octombrie 2024. La nivel de sold, populaţia deţine o felie de aproape 46% din soldul creditului neguvernamental. Creditele accesate de populaţie au fost cele care au înregistrat cea mai mare tracţiune la capitolul credite noi accesate, în special pentru cumpărarea de locuinţe.
În România, doar o tranzacţie imobiliară din cinci astfel de tranzacţii efectuate de populatie este efecuată prin credit imobiliar, celelalte fiind finanţate din surse proprii.
Dacă analizăm valoarea creditelor noi acordate în perioada 2020-2024, aceasta se ridică la 640 miliarde lei, aici fiind înregistrate şi refinanţările. Din perspectiva creditului guvernamental, acesta a avansat cu 14,2%, până la 260,4 miliarde lei, la luna octombrie 2025.
Se întâmplă să auzim că băncile preferă să finanţeze statul şi nu companiile. Realitatea este puţin diferită dacă analizăm volumul creditelor noi, dar şi cauzele pentru care unele companii nu doresc sau nu pot accesa finanţare bancară. Accesul la finanţare este una dintre cele mai puţin presante probleme pentru companii, ocupând locul 9 în top 10 probleme identificate de societăţile comerciale. În topul problemelor presante, companiile menţionează costurile de producţie şi cu forţa de muncă, problemele fiscale sau legate de reglementări/legislaţie aplicabile firmei, concurenţa şi disponibilitatea forţei de muncă bine pregătite.
O treime din companiile din România au capitaluri negative, ceea ce înseamnă dificultăţi de finanţare şi dezvoltare cu afectarea productivităţii.
În România, companiile nefinanciare de tip IMM preferă finanţarea din fonduri interne, credite de la acţionari şi creditul comercial. Creditul comercial este accesat de 15% dintre firme.
Unul dintre riscurile sistemice severe este legat de deteriorarea echilibrelor macroeconomice ceea ce a contribuit la ratingul actual asociat României, dar şi la rata inflaţiei aproape de 10%. Aceste aspecte se reflectă în costurile de împrumut.
România are statutul de ţară recomandată pentru investiţii, care trebuie menţinut.
Un rating mai bun atribuit României s-ar putea obţine prin stabilitate politică şi guvernamentală, prin corecţia dezechilibrelor macroeconomice şi prin menţinerea stabilităţii financiare. Aceste deziderate, alături de o rată a inflaţiei în scădere, ar putea conduce la reducerea costurilor la creditele accesate de companii, populaţie şi stat.
Costurile la care populaţia şi companiile se împrumută sunt influenţate de prima de risc a ţării, de rata inflaţiei şi de dobânda de politică monetară, precum şi de condiţiile de pe piaţa financiară internă – inclusiv nivelul dobânzilor la depozite şi riscul de neperformanţă din economie.
În plus, se observă deteriorarea sănătăţii financiare a companiilor, cu creşteri privind restanţele către furnizori, a ratei creditelor neperformante şi a stocului firmelor care se află în insolvenţă.
Gradul de intermediere financiară, calculat ca pondere a creditului neguvernamental în PIB, s-a situat la 24% în anul 2024, în scădere faţă de nivelul de 40% din anul 2010. Intermedierea financiară este de cel puţin trei ori mai redusă comparativ cu media UE, de aproape 80%. România se menţine pe ultima poziţie în topul UE în ceea ce priveşte gradul de intermediere financiară, în pofida eforturilor băncilor de a-şi creşte cota de piaţă într-un ritm şi mai alert. Acest aspect relevă potenţialul imens pe care îl are România, dar şi necesitatea de a înlătura cauzele structurale care împiedică fructificarea acestui potenţial.
Reporter: Care a fost evoluţia depozitelor şi economiilor în acest an?
Gabriela Folcuţ: Economisirea generează potenţial amplu de dezvoltare la nivel individual şi societal, creşterea bunăstării economice şi rezilienţei în faţa crizelor. Viteza de creştere a depozitelor s-a temperat la 6,3%, în luna octombrie 2025, tot ca urmare a deteriorării echilibrelor macroeconomice.
Reporter: Cu ce grad de neperformanţă încheie sistemul bancar anul în curs?
Gabriela Folcuţ: Se observă deja creşterea costului riscului, în condiţiile în care rata creditelor neperformante a avansat până la 2,87% la finele lunii septembrie 2025. Estimez că rata creditelor neperformante la nivelul sistemului bancar s-ar putea situa în jurul pragului de 3%, evident cu o rată de neperformanţă mai crescută în rândul companiilor, mai ales a celor care au accesat credite cu garanţii de stat.
Reporter: Cum urmează să se restructureze sectorul bancar?
Gabriela Folcuţ: De la debutul crizei financiare şi până în prezent, numărul băncilor care activează în România, ca persoane juridice române şi străine, s-a redus cu 30%.
Restructurarea sectorului bancar va continua prin consolidare şi eficientizare. Este posibill să vedem noi fuziuni şi achiziţii, dar accentul s-a mutat pe digitalizare şi creşterea eficienţei operaţionale. La nivelul Uniunii Europene, s-a constatat o reducere a gradului de intermediere financiară, situaţia fiind similară şi în România. Cred că legislatorul european ar trebui să fie mai mult focusat pe măsuri care să asigure creşterea competitivităţii industriei bancare europene pentru a asigura acea contribuţie care să potenţeze evoluţia economiei europeane. Reglementarea nu trebuie simţită ca o frână în accelerarea finanţării economiilor europene, pentru că, astfel, bugetele statelor europene vor fi private de resurse importante.
Reporter: Cum vedeţi anul bancar 2026?
Gabriela Folcuţ: Sunt multe aspecte mai puţin predictibile pentru anul care urmează. Apreciez că sunt necesare măsuri care să genereze o creştere economică mai robustă, în comparaţie cu cea de aproximativ 1% de anul acesta. România are nevoie de o strategie de dezvoltare economică cu identificarea domeniilor cheie care să asigure tracţiunea.
Cel mai probabil, vom asista la noi măsuri de corecţie a deficitului bugetar, ceea ce este un aspect necesar, dar trebuie să reducem acele elemente care grevează bugetul fără să aducă valoarea adaugată şi chiar produc disparităţi.
Industria bancară va reflecta în parte constrângerile la nivelul economiei naţionale, însă rămâne soluţia la corecţia unor probleme structurale şi la impulsionarea creşterii economice.
Sursă: aici