ARB Talks: Daniel Nicolaescu, ARB – pe de o parte, anumite lucruri trebuie explicate mai clar, pe de altă parte, ne dorim contracte mai scurte. Echilibrul este greu de realizat

Contractele cu băncile nu au fost mereu o lectură plăcută însă sunt o lectură necesară atunci când dorești să beneficiezi de anumite produse. Daniel Nicolaescu, Președintele Comisiei Juridice a Asociației Române a Băncilor explică într-un interviu acordat hotnews.ro de ce pun băncile atât de multe întrebări clienților lor, de ce contractele bancare sunt stufoase și ce s-a întâmplat cu acele clauze contractuale complicat de înțeles de persoanele obișnuite.

Procedura Know Your Client – de ce pune banca atât de multe întrebări clienților?

Daniel Nicolaescu:

Procedura, dincolo de faptul că este obligatorie, (este prevăzută de lege), nu este doar o invenție a noastră, a României. Există o directivă europeană și există reglementări și pe plan internațional. Aceste aspecte care țin de identificarea clienților sunt extrem de importante pentru că ele permit băncilor să deceleze acele tranzacții care sunt suspecte de a încalcă într-un fel legea, iar partea de cunoașterea clientului este foarte importantă pentru că este un prim pas în a stabili dacă o anumită operațiune este sau nu este legală sau trezește suspiciuni legate de legalitatea ei.

Proveniența fondurilor este unul din elementele care trebuie precizate atunci când se face identificarea unui client. De asemenea, un alt criteriu dintre cele care sunt mereu avute în vedere de către bănci în aprecierea anumitor tranzacții este acela al caracterului mai puțin obișnuit (care poate iese din normal), al modului în care este folosit contul. Dacă o persoană are un cont deschis în care timp de un an doi, trei, au intrat doar sume foarte mici și au ieșit doar sume foarte mici, o tranzacție ne- caracteristică ce implică un transfer foarte mare, poate să nască anumite suspiciuni.

Banca ar trebui să se uite la acea tranzacție, să decidă dacă o raportează sau nu, dar asta nu înseamnă că i se lipește neapărat o etichetă acelui client din cauza unei tranzacții.

Raportarea unei tranzacții nu are un impact pentru client sau nu în mod necesar. Nu înseamnă că din acel moment i se blochează accesul clientului sau i se lipește o etichetă. Doar atunci când se fac numeroase raportări în legătură cu un cont sau cu activitățile unui client, aceasta poate să ducă la creșterea gradului de risc și banca să reconsidere sau să considere oportunitatea continuării relației de afaceri cu acel client.

Contractele cu banca – stufoase, paragrafe scrise cu litere mici, clauze complicate?

Daniel Nicolaescu:

În opinia mea nu se poate spune că băncile au folosit paragrafe scrise cu litere mici prin care să ascundă anumite lucruri. Dimpotrivă, erau anumite paragrafe scrise cu litere mai mari pentru că aveam o lege cu privire la garanțiile imobiliare care impunea ca anumite paragrafe să fie scrise cu litere mari tocmai pentru a fi văzute.

Desigur au existat discuții despre cât de complicate sau nu erau anumite clauze și cât de bine erau descrise anumite elemente astfel încât clienții să le poată înțelege. Aici lucrurile s-au schimbat și am avut mai mulți factori care au dus la această schimbare. Au fost modificări legislative, (sunt acum obligații pe care băncile trebuie să le respecte cu privire la ce numim clauze abusive), deci au fost reglementate multe aspecte. Pe de altă parte, cred că băncile, dincolo de aceste obligații legale, au încercat să își simplifice contractele, să explice anumite lucruri un pic mai clar. Acesta e un echilibru greu de realizat pentru că pe de o parte anumite lucruri trebuie explicate mai clar, pe de altă parte, ne dorim totuși ca respectivele contractele să nu fie foarte lungi.

Contractele cu banca – echilibrul între interesul clientului și interesul băncii

Daniel Nicolaescu:

În urma valului de păreri legate de caracterul abuziv al unor clauze, băncile au înțeles că este în avantajul tuturor dacă lucrurile devin un pic mai simple și mai transparente.

În legătură cu echilibrul, dincolo de acest aspect, acum, foarte mult este reglementat: avem prevederi care ne spun foarte clar ce trebuie să conțină contractul de credit.

Există o reglementare de care toată lumea a auzit, celebra Ordonanță de Urgență a Guvernului 50/2010, unde sunt menționate elementele pe care trebuie sa le conțină contractul de credit astfel încât clientul să citească, să înțeleagă ce obligații are.

În legătură cu acest subiect ar mai fi de adăugat ca “valul” de situații reclamând existența unor clauze abuzive a fost provocat și de faptul că reglementarea menționată s-a aplicat retroactiv. Respectiv, ceea ce până la un anumit moment a fost permis de lege, a devenit interzis, însă s-a aplicat și pentru situațiile (contractele) existente. Prin urmare ca să evite o “explozie” a situațiilor în care a fost invocată existența clauzelor abuzive, băncile ar fi trebuit practic să prevadă viitorul…

Mai mult decât atât, sunt cazuri în care anumite autorități au solicitat băncilor, chiar dacă anumite prevederi sunt în lege, să le includă în contractul de credit cu clientul, deși, evident, legea s-ar aplica și dacă nu ar fi copiată sau replicată în contractul de credit, ceea ce a dus la lungirea contractului de credit.

Echilibrul se realizează prin intervenția legiuitorului, ceea ce s-a realizat, prin înțelegerea de către bănci a acestui fenomen, respectiv a necesității de a fi mai transparente și mai aproape de client, ceea ce cred iarăși că s-a întâmplat și se întâmplă. Toate astea duc într-o zonă în care, da, poate contractul de credit nu e atât de scurt pe cât ne-am dori însă el vine să acopere niște nevoi.

Eu cred că avem suficient de multe reglementări, drepturile consumatorilor sunt suficient de bine reglementate și protejate însă dincolo de asta este necesar ca și clienții să aibă un pic mai mult cultura citirii și înțelegerii contractului de credit și până la urmă, a adresării de întrebări dacă lucrurile sunt neclare.

Clauzele cele mai importante la care trebuie să fie atenți clienții

Daniel Nicolaescu:

Vorbim și despre suma creditului, despre scopul în care este acordat creditul și după aceste elemente, sumă și scop, sigur că foarte importantă este partea de costuri.

  • Dobânzi (variabile sau fixe)
  • Modul în care dobânda variază
  • Comisioane
  • Garanții (clientul trebuie să înțeleagă care sunt garanțiile solicitate de bancă. Pot exista situații în care, în anumite condiții, banca își rezervă dreptul să solicite garanții suplimentare)
  • Ce remedii are banca în cazul în care clientul își încalcă obligațiile din contractul de credit
  • Prevederi în contracte care spun după cât timp un credit poate fi declarat scadent anticipat (când devine plătibilă întreaga sumă a creditului)
  • După cât timp banca poate să treacă la executarea silită a clientului în cazul în care acesta înregistrează un anumit număr de zile de întârziere

Despre viitorul contractelor bancare

Daniel Nicolaescu:

Nu știu dacă ne putem aștepta să scadă numărul de pagini din contractul de credit, dar sincer, nu cred că aceasta este extrem de relevant. Ceea ce este relevant este ca lucrurile să fie indicate clar, să fie cât mai transparente, să fie ușor de înțeles și atunci, dacă avem un număr de pagini în care lucrurile sunt clar exprimate și ușor de înțeles, cred că este în regulă și pentru consumatori.

Contractele în valută:

Toată lumea a auzit despre discuțiile cu creditele date în valută, despre faptul că s-a înțeles sau nu, de către clienți că își asumă un risc valutar. Într-una din deciziile sale, Curtea de Justiție a Uniunii Europene spunea că într-un astfel de caz, contractul ar trebui să conțină nu numai atenționarea asupra faptului că, cursul de schimb poate să evolueze într-un sens nedorit de client, dar că băncile ar trebui să includă în contracte inclusiv o descriere a consecințelor pe care ar putea să le producă acest lucru pentru client. Adică am interpretat că ar trebui să spunem că dacă se devalorizează leul în raport cu moneda x, clientul va avea mai puțini bani ca să își plătească chiria, să cumpere pâine și așa mai departe.

Semnătura digitală:

Ceea ce cred că se va întâmpla și sub presiunea pe care a adus-o pandemia, este să crească gradul de digitalizare iar aici băncile sunt foarte implicate în tot ceea ce înseamnă procesul legislativ și căutarea unei soluții. Băncile sunt promotoarele unei legislații cu privire la semnătură digitală care să ușureze un pic formalitățile care sunt astăzi de îndeplinit și aceasta atât pentru ele cât și pentru clienții lor.