Populismul a refuzat deja României un PIB cu peste o treime mai mare – only in romanian

Populismul a refuzat deja României un PIB cu peste o treime mai mare – only in romanian

 

“Industria bancară, în calitatea ei de infrastructură critică a României, trebuie să  contribuie printr-o administrare și precaută dar și curajoasă a resurselor financiare pe care le deține. Finanțarea directă a populației, companiilor și a statului român trebuie să continue. Responsabilitatea băncilor va fi să aloce acești bani acelor companii și sectoare care au capacitate de rambursare și care pot contribui semnificativ la creșterea PIB” spune Florin Dănescu, Preşedintele Executiv al Asociaţiei Române a Băncilor, într-un interviu pe care am avut onoarea să mi-l acorde pentru revista Piaţa Financiară.

Avem un sistem bancar puternic şi sănătos

Cum ați aprecia evoluţia sistemului bancar în primul semestru din 2020: care ar fi punctele tari și care ar fi punctele slabe la acest moment?

Principalul punct tare este dat de intrarea în criză a principalului finanțator al României cu o sănătate peste media UE, bine capitalizat și cu indicatori prudențiali și financiari adecvați în raport cu riscurile. Este determinant că, într-un context intern și internațional extrem de dificil, sistemul bancar a reușit să demonstreze încă o dată soliditate, maturitate și o bună capacitate în a face față unor provocări importante în susținerea finanțării economiei. La nivel european, așteptările privind profitabilitatea sectorului bancar sunt în scădere, ceea ce a condus la identificarea unui nou potențial risc sistemic provenind din capacitatea redusă a instituțiilor de credit de a contribui la revenirea economică pe fondul unei capacități reduse de a susține intermedierea financiară.

În cazul României, se adaugă contextul nefast și singular dat de intrarea în criză pe fondul asediului persistent al legilor anti-bănci aflate în Parlament și care singure, fără efectul crizei sanitar-economice mondiale, pun sub semnul întrebării capacitatea industriei bancare în susținerea finanțării populației, companiilor și statului. Adversitatea față de finanțarea României a unui cadru legislativ incert și impredictibil reprezintă “tichia de mărgăritar” a economiei românești și rămâne principalul factor de risc cu potențial sistemic în calea creșterii intermedierii financiare din România. Suprapunerea acestui risc peste riscurile și dificultățile crizei sanitare poate pava drumul periculos spre o altă criză, cea financiară.

Acţiune silenţioasă, ca o celulă de criză

Ce pot face băncile pentru a preveni transformarea unei crize sanitare într-o criză financiară?

Este deja unanim acceptat de către profesioniști că va exista o scădere economică importantă la nivel global. Vedem că există o preocupare alertă, atât la nivelul decidenților forurilor europene, cât și ai autorităților naționale, pentru identificarea unor soluții care să limiteze amploarea impactului economic.

Industria bancară, în calitatea ei de infrastructură critică a României, trebuie să  contribuie printr-o administrare și precaută dar și curajoasă a resurselor financiare pe care le deține. Finanțarea directă a populației, companiilor și a statului român trebuie să continue. Responsabilitatea băncilor va fi să aloce acești bani acelor companii și sectoare care au capacitate de rambursare și care pot contribui semnificativ la creșterea PIB. Este fundamentală întărirea unui parteneriat solid cu statul român, atât în componenta directă ca și finanțator, dar și în cea a consultării și susținerii diferitelor inițiative publice, precum amânarea ratelor de credit pentru populație și companii, IMM Invest, Noua Casă, garantarea creditelor companiilor, IMM Factor, garantarea creditului comercial din perspectiva asiguratorilor, etc., contribuind la menținerea fluxurilor financiare în cadrul economiei.

Băncile trebuie să rămână pe aceleași poziții responsabile pe le-au luat încă de la debutul crizei sanitare când au acționat proactiv, silențios și curajos pentru a contracara efectele crizei.

La nivel integrat prin ARB au reacționat ca o celulă de criză, fiind unul din principalii interlocutori și parteneri de acțiune ai autorităților. Expertiza băncilor în implementarea eficientă a planurilor de continuitate a contat și contează în continuare. Astfel, chiar până la ordonanța care amâna ratele cu nouă luni, băncile au oferit proactiv amânări de rate, punând pe locul al doilea consecințele aferente acestei decizii – și anume reducerea semnificativă a lichidității și capacitatea de acoperire a costurilor. Intermedierea financiară în condiții de atenție sporită face parte din soluția revenirii economiei.

Metaforic, putem spune că băncile accelerează acum pe autostrada economiei romanești, în momentul în care din sens invers, pe contrasens vin în mare viteză vehiculele riscurilor, cel al creșterii neperformanței, al intensificării încercărilor frauduloase de a obține ajutorul banilor publici și ai deponenților băncilor și, nu în ultimul rând, vehiculul cel mai periculos, cel al populismului aflat la cote istorice. Populismul se concretizează în inițiative legislative antieconomice, destinate unora putini și cunoscuți, în detrimentul și pe costul celor mulți și necunoscuți.

De aceea, doar precauția dar și curajul băncilor nu va fi îndeajuns. Acum politicul trebuie să însoțească onest și fără tentația și ipocrizia populismului nevoile economiei, nu invers ca până acum.

Sistemul bancar și datoriile suverane nu mai reprezintă cauza crizei, ci soluția la aceasta 

Ce asemănări și ce deosebiri există între momentul 2008-2009 și respectiv momentul 2020? Ce lecții învățate din precedenta criză ne folosesc astăzi, pentru a o gestiona mai bine pe cea curentă?

Cu toate că ambele crize au venit după o perioada de creștere economică susținută, ele sunt complet diferite. Sistemul bancar și datoriile suverane nu mai reprezintă cauza crizei, ci soluția la aceasta. Criza din 2008-2009 a avut un trigger, un factor de declanșare ce ținea de anumite instrumente economice și financiare. A afectată prima economie a lumii și a generat un efect de contagiune la nivel global. Odată declanșată, a existat un anumit tipar de evoluție la care ne-am putut raporta. Nu aceeași este situația și în cazul momentului 2020. În primul rând, vorbim de o criză de sănătate publică globală, care a generat într-adevăr un impact economic negativ profund, aproape în fiecare stat din lume. Am avut întregi ramuri economice blocate dintr-o dată, ceea ce nu s-a mai întâmplat din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, iar atunci într-un număr mai mic de state.

Cu excepția anumitor domenii cheie, practic fiecare afacere a resimțit unda de șoc. Nu vorbim însă și de o criză economică și financiară existentă la timpul prezent. Putem vorbi de o contracție economică. Miza este, într-adevăr, ca ea să nu se transforme într-o criză economică profundă și de durată. Aici este punctul de preocupare și asistăm la implementarea diferitor pachete de stimulare a economiilor pe întreg mapamondul. Uniunea Europeană și România nu fac excepție.

Criza din 2008-2009 a jucat aici un rol foarte important. În urma ei s-a înțeles importanța unor acțiuni pro-active, agregate într-un plan și mai ales rapide, înainte ca situația economică să se deterioreze profund. Putem spune că aceasta a fost principala lecție a crizei din 2008-2009 și categoric învățămintele ei ne ajută azi. O altă diferență este că populismul nu a otrăvit prima jumătate a crizei din 2008-2009, pe când în cazul crizei 2020 populiștii-cei fără de profesie și fără de țară au ieșit înainte de vreme din carantină și cântă deja aria atotștiutorilor pe ritmuri patriotice.

Populismul nu înseamnă *pentru popor*, ci *împotriva lui*

Populismul inflamează şi actuala criză sanitară, după cum, ani la rând, a inflamat relația bănci-clienți. Cum poate fi combătut acest populism, mai ales că urmează runde electorale, în scurt timp?

Maxima mea preferată este ”binele nu face zgomot, zgomotul nu face bine”. Dacă întâlniți o persoană zgomotoasă care „țipă binele” despre alte profesii decât a lor sau despre subiecte pe care nu le stăpânesc în timp ce face rău celor din jurul lui, trebuie sa știți că v-ați întâlnit cu un populist. Acesta nu are profesie, dar știe totul despre toate, explică totul prin conspirații și vrea doar “binele poporului”, chiar dacă se va dovedi că binele pe care îl promite este pentru un număr restrâns de persoane pe costul celor mulți. Populismul s-a extins în afara politicului, este astăzi peste tot. A apărut de exemplu precum bolile profesionale, populismul profesional. Astfel de oameni reprezintă profesii, industrii, partide, negând sau pervertind principiile învățate în școli despre domeniile lor profesionale.

La debutul crizei spuneam că sper ca populiștii să rămână „în casă” și să lase profesioniștii în medicină și în economie să își facă meseria. Speranța noastră a fost deșartă, iar prețul pe care deja îl plătim cu toții este colosal. În domeniile sanitar și economic primează în continuare și prea des decizia politică necorelată cu actul medical sau cu actul economic. Noi am sperat că politicul își va asuma la nivel de parlament unele pierderi de imagine care ar fi venit la pachet cu unele măsuri corecte pentru gestionarea situației date, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Asumându-și proactiv amânarea ratelor și creșterea creditării în condiții de risc major, industria bancară a acceptat să piardă și am sperat că și mediul politic va face la fel, pentru că în perioade de criză este nevoie de decizii grele, nu de unele care să caute capital politic.

Populistul este de obicei dușmanul expertului, dușmanul elitei și clamează apelul la „bunul simț”, la generozitate nesustenabilă pe buzunarul altora. Dacă te întâlnești cu un populist trebuie să te aștepți ca acesta va dori să extragă în mod forțat un avantaj de la tine.

La bază, populismul speculează neștiința și nepregătirea într-un domeniu, frica de necunoscut, de aceea cred că poate fi redus prin creșterea gradului de educație, prin derularea unor campanii pe termen lung, menite să traseze direcțiile de bază în orice domeniu, astfel încât acțiunile populiste să aibă un ecou cât mai mic. De aceea ARB teoretizează și comunică de câțiva ani despre cercul vicios al populismului și cercul virtuos al educației. Ca măsură pe termen scurt, trebuie să comunicăm cu toții mai direct și mai apăsat, penalizator, despre populism și costurile lui. Știm cu toții că există acea majoritate tăcută. Dacă vom reuși să o atragem în acțiune împotriva ipocriziei și populismului, viitorul nostru va fi unul bun. Un exemplu este să încercăm să măsurăm un indicator al populismului pentru a realiza impactul acestuia. La nivelul industriei bancare noi explicăm relațiile între populism – legislație – creditare și bunăstarea individului. Astfel, putem analiza două concluzii:

  1. gradul ridicat de incertitudine al cadrului legislativ în domeniul bancar este evaluat formal de către BNR drept un risc sistemic ridicat (iunie 2020, raportul de stabilitate al BNR) și este considerat de către băncile comerciale drept principalul obstacol financiar responsabil pentru căderea intermedierii financiare a României de la 40% la 25%;
  2. o reducere potențială a creditării gospodăriilor și a întreprinderilor cu 5% în urma unei capacități mai mici a instituțiilor de credit de a finanța sectorul privat este estimată să conducă la scăderea PIB cu 2,64% (studiu KPMG).

Putem afla că prețul populismului, doar în componenta sa anti-bancară prin legislația adversă creditării din ultimii 10 ani, este plătit an de an și constă în faptul că populismul a refuzat deja României un PIB cu peste o treime mai mare.

Efectul suprapunerii blocării capacității industriei bancare de a finanța economia peste riscul unei reevaluări negative a ratingului de țară și peste efectele crizei pandemiei COVID-19 este, în termeni diplomatici, incomensurabil.

Iar toate acestea se întâmpla acum în România într-un moment în care toate economiile lumii aleargă după finanțare știind că băncile sunt soluția crizei și nu cauza acesteia.

Vă adresez o întrebare, dar și o provocare, domnule Moise: cum ar fi ca fiecare industrie să măsoare impactul populismului asupra fiecărei industrii în termeni de pierdere de bunăstare (PIB/locuitor) cu ajutorul unor consultanți prestigioși și credibili, iar apoi să îl comunicăm „majorității tăcute” cu ajutorul dumneavoastră, al presei care se luptă să rămână credibilă? Ținta ar fi să demonstrăm ferm, cu cifre, că populismul nu înseamnă pentru popor, ci împotriva lui.

O prezentare fermă în cifre a costurilor asumate de bănci în contextul crizei nu este posibilă încă

Care ar fi costurile crizei pe care și le-au asumat băncile: detaliaţi cu cifre, pentru că, poate, în acest fel, vor pricepe mai bine și adepţii conspiraţiilor şi ai populismului.

În mod paradoxal, prima prezență a ARB la guvern pentru un plan de acțiune și sprijin în criză venea la o zi după ce majoritatea parlamentară aprobase sprinten și harnic 4 legi cu efecte devastatoare la adresa finanțării României. Asta, după ce efectul combinat al crizei financiare din 2008 și al populismului legislativ făcuse ca industria bancară din România să atingă un maxim de neperformanță de 23%, peste 11 mld. de euro, să înregistreze 5 ani de pierderi, iar apoi, după ajustări de personal și desființări de sucursale în proporții de peste 25%, să fie taxată suplimentar cu o taxă unică în Europa.

Acum, pentru salvarea de la o prăbușire economică abruptă, se solicită implicarea băncilor uitând că acestea erau deja puse în dificultate. Răul fusese făcut cât timp amprenta industriei bancare, cel mai mare finanțator al României, căzuse printr-o gâtuire populistă a intermedierii financiare de la 40% la 25%.

O conservare a acestui 40% (credite/PIB), ar fi dus la o creditare de 90 de mld. de euro față de 53 de mld valoarea actuală și la un PIB ce ar fi putut fi cu mai mult de o treime mai mare, iar această criză ar fi găsit o industrie bancară care putea acorda un sprijin mult mai larg decât este rațional posibil acum. Acesta este reversul medaliei și acesta este decontul populismului.

Astfel, înainte de a fi deja o știre că suntem într-o criza sanitară, ne-am pregătit să rezistam unui foc ce ar fi putut face scrum toate rezervele financiare necesare ieșirii din criză. Știam că, pe fondul escaladării presiunii psihologice date de criză cât și al populismului deja antrenat la adresa băncilor, ne vom confrunta cu așteptări induse și presiuni la adresa băncilor ce vor ieși excesiv din sfera unei abordări normale, raționale, etice și chiar legale. Comunitatea bancară europeană ne avertiza despre riscul aglomerării de presiuni pe obținerea de bani publici și privați sub pretextul covid19. Cheia rezistenței noastre era să nu cădem în capcana precipitării și a panicii care ar fi avut ca rezultat risipirea în van a resurselor financiare ale economiei și, în cazul nostru, a resurselor băncilor. Altfel, alocarea resurselor către destinatari ilegitimi sau în momente nejustificate ne va costa usturător în etapele viitoare ale crizei.

Știam că vom avea de rezolvat mai multe probleme decât sfaturile care ne erau date cu generozitate. Trebuia să evităm blocarea circuitului financiar al țării prin acordarea nelimitată de amânări de rate pentru a nu periclita lichiditatea creditelor noi. Noua creditare trebuia acordată unor clienți afectați de criză, dar care să aibă capacitatea rambursării în viitor a creditelor într-o perspectivă absolut imprevizibilă. Pierderi prea mari din neperformanță ne pot conduce la o criză financiară care să ducă la un sindrom vicios care nu se compară ca amplitudine cu prognozele negative moderate de astăzi.

Consecvenți acestei misiuni autoimpuse, încă din luna martie, înaintea tuturor și înaintea majorității țărilor europene, băncile din România au adoptat măsuri de sprijin pentru companii și populație. La televiziuni au apărut specialiști în domeniul bancar, dar nu din bănci, care prevesteau cu voce rea că băncile nu vor face de fapt nimic și ar fi urmat în mod logic să fim sensibilizați cumva, prin niște legi. Rolul nostru a fost și cel al avertizării raționale despre nevoia înțelegerii riscurilor la care este supusă întreaga societate cât timp amânările de rate nu sunt “la ofertă” și că, dacă sunt administrate tuturor fără deosebire, ar putea accelera către o criză financiară. Am avertizat că s-a creat așteptarea nerealistă a unei redistribuiri fără costuri a capitalurilor și că ne vom aștepta la creșterea dificultății pentru client, a plății în viitor a datoriei amânate, dar și la creșterea neperformanţei pentru bănci. Părea că nu avem economiști care să se întrebe de ce pentru companii să nu ai încasări este o problemă, iar pentru bănci nu.

În luna mai a apărut și ordonanța amânării ratelor care să fixeze mesajul de sprijin și din partea politicului. La zi, băncile au acordat aproape 375.000 de suspendări a obligațiilor de plată lunare, care reprezintă o pondere de aproximativ 22% din creditele în derulare acordate populației și aproximativ 28% din portofoliul total de credite acordate companiilor.

Peste 60% au fost soluționate în baza Ordonanței de Urgență 37/2020 și aproximativ 40% în baza măsurilor de sprijin adoptate proactiv de bănci.

Pe fondul inițiativelor din parlament, care mai de care mai generoase, se promitea amânarea ratelor tuturor fără nici un fel de cost, dar și acordarea de credite noi. Puțini sunt cei care știu că o astfel de variantă ar fi costat industria bancară miliarde de euro care ar fi făcut necesară creșterea capitalurilor și reducerea activelor băncilor cu o sumă echivalentă cu creditele acordate de bănci timp de 2 ani.

Tot astăzi, Programul IMM INVEST România totalizează credite potențiale în valoare de peste 40 miliarde lei, volumul fiind aproape triplu față de plafonul de garantare alocat inițial în cadrul programului. La acest moment, nu se prefigurează o rată a solicitărilor aprobate, însă, potrivit statisticilor, doar 15% din companiile din România sunt bancabile pe standardele actuale de reglementare. În prezent, 14% dintre companiile debitoare au beneficiat deja de suspendarea obligațiilor de plată la credite, din totalul de 100.000 de companii cu credite bancare. Aproape 40% dintre firme aveau capitaluri negative la finele anului 2018, ceea ce face ca nivelul capitalizării companiilor din România sa fie o barieră în finanțarea de către bănci a companiilor.

O componentă a eforturilor băncilor este cea a dinamicii accelerate chiar a creditării în timp ce pe contrasens apar riscuri tot mai mari asumate de bănci. Volumul creditelor noi acordate populației și companiilor, în cele patru luni de la debutul pandemiei, reprezintă 8,5% din soldul creditului neguvernamental aferent lunii iunie 2020. O astfel de cifră de creștere a stocului de credite, chiar corectată cu suma amânărilor de rate, nu a mai fost văzută de foarte mulți ani. Băncile din România au acordat credite noi populației și companiilor în valoare de peste 23,1 miliarde de lei, în perioada martie-iunie 2020.

Industria bancară a înțeles și înțelege sentimentul urgenței și a fost și este pe deplin conștientă de importanța vitezei de accesare a amânărilor la rate și a programului IMM INVEST. Ați asistat la o mobilizare excepțională a băncilor care, cu aceleași resurse, s-au confruntat cu un flux de solicitări de peste 20 de ori mare decât într-o perioadă normală. Unul dintre factorii cheie în felul în care băncile au administrat această provocare a fost dat de competența de digitalizare rapidă a proceselor. Capacitatea băncilor de digitalizare și de implementare rapidă de procese automatizate a jucat un rol important în optimizarea timpilor de răspuns.

O prezentare fermă în cifre a costurilor asumate de bănci în contextul crizei nu este posibilă acum. Sunt sigur că anul viitor va face o poză mai clară a volumului acestor costuri, iar băncile își fac încă de acum tot felul de calcule. Un lucru îmi este foarte clar: băncile nu vor mai găsi capitaluri la acționarii lor la fel de facil ca în criza trecută.

Educația financiară începe să câștige teren

Ce se poate face pentru creșterea nivelului de educație financiară, un factor important pentru a limita daunele produse de populiști?

Educația financiară începe să câștige teren și în țara noastră, fapt îmbucurător având în vedere că nivelul educației financiare din România este printre cele mai scăzute la nivel mondial și pe ultimul loc în UE, aceeași situație fiind întâlnită atât în rândul adulților, cât și al copiilor.

Acum doi ani, în iulie 2018, a fost semnat Acordul de colaborare pentru elaborarea Strategiei Naționale de Educație Financiară. Semnatarii acestui acord sunt Ministerul Educației Naționale, Banca Națională a României, Ministerul Finanțelor Publice, Autoritatea de Supraveghere Financiară și Asociația Româna a Băncilor. Putem spune că prin realizarea acestui Acord s-a dat un semnal important și din zona autorităților publice în ceea ce privește  recunoașterea importanței creșterii nivelului de educație financiară. În acești doi ani s-au făcut pași înainte în atingerea obiectivelor Acordului. Sper doar că în perioada următoare vom reuși să imprimăm un ritm mai alert cu ajutorul partenerilor noștri din acest proiect, astfel încât să putem anunța o strategie clară de creștere a nivelului de educație financiară. Separat, instituțiile bancare au derulat și derulează și în prezent diferite inițiative de educație financiară. De asemenea, ARB a dezvoltat site-ul educatiefinanciara.info și, alături de partenerii ei din cadrul Platformei de Educație Financiară, asociații reprezentative din diferite industrii parte a domeniului financiar, a lansat Manualul Practic pentru utilizatorul de servicii financiare. Există astfel în mod cert o agendă a noastră ca industrie în promovarea de demersuri privind creșterea gradului de educație financiară. Este însă importantă finalizarea și stabilirea unui calendar de implementare a Strategiei naționale de educație financiară pentru a se reuși coalizarea unui efort cât mai larg – autorități, mediu de afaceri, societate civilă – în vederea atingerii acestui obiectiv.

Dezvoltăm, de asemenea, o multitudine de programe cu profesori din licee, universități, școli generale. Sunt mult mai multe fapte pe care le facem în acest domeniu decât spațiul pe care îl am în interviul cu dvs. Chiar și așa, știm că nu este de ajuns, iar ritmul evolutiv este nesatisfăcător comparativ cu nevoia.

Realitatea tristă este că, în ciuda faptului că strategia ARB este construită în jurul educației financiare, digitalizării și creditării României, ni se confiscă majoritatea resurselor umane, financiare și de timp de către populism. Facem tot ce stă în capacitatea noastră și a aliaților noștri pentru a părăsi cercul vicios al populismului și pentru a ne insera constructiv și integrator în cercul virtuos al educației.

 

Sursa: https://fineco24news.blogspot.com/2020/08/florin-danescu-arb-populismul-refuzat.html