ARB Talks, Mihaela Bouleanu, ARB: Ce verificări fac băncile românești în contextul sancțiunilor impuse Rusiei? / Ce riscăm dacă nu ne actualizăm datele la bancă? – only in romanian

ARB Talks, Mihaela Bouleanu, ARB: Ce verificări fac băncile românești în contextul sancțiunilor impuse Rusiei? / Ce riscăm dacă nu ne actualizăm datele la bancă? – only in romanian

 

„Relația dintre bănci și clienți se bazează în primul rând pe încredere, iar ca să asigure această încredere reciprocă este nevoie de transparență”, afirmă Mihaela Bouleanu, președintele Comisiei de Conformitate din cadrul Asociației Române a Băncilor. Aceasta explică pe larg, în interviul ARB Talks, ce presupun verificările pe care le fac băncile din România asupra clienților și care este baza legală. În plus, poți afla din interviu care sunt provocările pe care le întâmpină băncile când vine vorba de sancțiunile impuse Rusiei.

Mihaela Bouleanu, Asociația Română a Băncilor, la ARB Talks Foto: Hotnews

Explicați-ne ce înseamnă pentru o bancă noțiunea asta de cunoaștere a clientelei. Cum se traduce asta pentru noi, clienții obișnuiți?

Mihaela Bouleanu: Aș începe foarte simplist. Știți, e ca în viața de zi cu zi când întâlnești un nou partener și îți dorești să ai un viitor cu el, cumva ne facem temele și încercăm să aflăm cât mai multe informații, astfel încât să ne asigurăm că viitorul alături de acea persoană este unul potrivit, care nu ne va oferi surprize. Cam asta ar fi, cel mai simplu mod în care aș fi putut descrie această definiție.

Dacă mergem pe prevederile legale aș spune așa: partea de cunoaștere a clientelei înseamnă, de fapt, identificarea persoanei fizice sau juridice pe bază de documente oficiale, date sau informații obținute fie de la client, fie din surse oficiale, surse externe, surse de încredere, independente, așadar legale. Iar în cadrul acestui proces, banca trebuie să identifice atât clientul, cât și beneficiarul real al contului respectiv. Să înțeleagă și să obțină informații privind scopul și natura relației de afaceri, ocupația sau angajatorul persoanei respective și bineînțeles, aspecte legate de sursa fondurilor clienților, fonduri care vor fi practic tranzacționate prin conturile deschise la acele bănci.

Toate aceste demersuri trebuie realizate înainte de a iniția o relație de afaceri cu respectiva persoană, fizică sau juridică, astfel încât banca să se asigure că deține informații complete și corecte despre viitorii clienți și să evite practic, astfel, implicarea sa în activități ilegale sau care să expună, dacă vreți, chiar și clienții la riscuri de fraudă. Și aici, v-aș da ca exemplu – accesul neautorizat la conturi. Dacă noi nu obținem toate aceste informații, suntem expuși și noi și clienții la astfel de de riscuri. Atunci când în procesul de inițiere de relație sau pe parcursul relației de afaceri, avem nevoie să actualizăm datele, pentru că intervin modificări la nivelul acestor informații, banca trebuie să le colecteze, să le actualizeze permanent și să le arhiveze pe parcursul întregii relații de afaceri, conform cerințelor legale care se regăsesc atât în Legea 129 din 2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, dar și în Regulamentul Băncii Naționale, o reglementare secundară – regulamentul numărul 2/2019 – care vizează aceleași aspecte privind prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, care practic sunt reglementări implementate la nivel național ce transpun cerințe legale europene.

Mai concret, în 2019 România a transpus în cadrul național prevederile obligatorii din directivele europene a patra și a cincea privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul prevenirii spălării banilor și finanțării terorismului.

Ce ar mai fi de spus este că în cadrul procesului de cunoaștere a clientelei, conform prevederilor anterior menționate, banca trebuie să aplice diferite măsuri. Cum vă spuneam, acestea pot fi standard, pot fi simplificate, dar pot fi și sporite, în funcție de categoriile de clienți, de obiectul de activitate și așa mai departe. Acest lucru înseamnă, în fapt, să soliciți și să primești de la clienți anumite informații și documente, așa cum sunt ele prevăzute de cerințele legale. Pentru persoanele expuse public sau clienții private banking avem nevoie de informații suplimentare.Deci sunt anumite aspecte care vin on top pe aplicarea măsurilor standard de cunoaștere a clientelei.

Important de menționat este și faptul că, fără a avea toate aceste informații, toate aceste documente – pentru că nu vorbim doar de colectare de informații, vorbim și de documente care să ateste, așa cum spuneam, conform cerințelor legale, acele informații furnizate de către client- fără acestea, instituțiile de credit nu pot iniția relații sau nu pot continua relații de afaceri sau nu pot efectua tranzacții ocazionale, cum ar fi schimb valutar sau transferuri rapide de bani prin Western Union sau Money Gram.

De asemenea, tot în procesul și de cunoaștere a clientelei, băncile trebuie să se asigure că pe toată durata relației de afaceri cu clienții, datele acestora sunt actualizate, astfel încât riscurile aferente tranzacțiilor realizate de către clienți să fie gestionate în mod corespunzător, inclusiv din perspectiva protejării datelor și activelor, atât ale băncii cât și ale clienților.

Aș concluziona că relația dintre bănci și clienți se bazează în primul rând pe încredere, iar ca să asigure această încredere reciprocă este nevoie de transparență. Clientul trebuie să furnizeze băncii informațiile si documentele solicitate și în același timp banca trebuie să asigure transparența și comunicarea deschisă față de client cu privire la produsele, caracteristicile lor, modul de utilizare, astfel încât să nu existe un impact asupra activității desfășurate de către client.

Ce riscă un client dacă nu actualizează datele la bancă – când se ajunge la închiderea conturilor

Ce se întâmplă dacă un client nu actualizează datele? Vă dau un exemplu – e o întrebare pe care am auzit-o în discuțiile cu oameni apropiați: „domnule, da, de ce să îi spun eu sursa veniturilor? De ce să-i spun băncii sursa veniturilor? Până la urma urmei, cumpăr un serviciu. Ce o îi interesează pe bancă, de unde fac eu banii sau cum îi fac?

Mihaela Bouleanu: Da, sunt întrebări pe care recunosc sincer că și eu le-am auzit și le-am primit de la prieteni și din cercul de cunoștințe. Tocmai de asta este nevoie de creșterea educației financiare, astfel încât clientul să nu ne perceapă pe noi băncile ca pe niște investigatori sau cu un rol extins față de rolul pe care noi îl avem ca bancheri. Dar trebuie să înțeleagă în același timp că responsabilitatea unei bănci asupra banilor, activelor deținute de clienți este semnificativă și banca este cea care răspunde de securitatea averii clientului. Trebuie sa înțelegem acest mesaj, că în toate situațiile în care banca vine și solicită actualizarea datelor, se întâmplă, pe de o parte, datorită cerințelor legale, dar și pentru ca banca vrea să protejeze interesele clientului și este responsabilitatea ei să facă asta. Este ca și cum ai încredința cutia de bijuterii cuiva și acea persoană, pentru a ți le proteja, trebuie să știe și că sunt din aur sau din platină, ce valoare au, că au diamante și așa mai departe, tocmai pentru a-ți putea oferi securitatea necesară, funcție de valoarea acelor bunuri.

Ce se întâmplă dacă nu prezentăm documentele pentru actualizare? Banca va fi în poziția în care contactează clienții, aceștia sunt notificați prin diverse canale de comunicare pentru a se prezenta la bancă să-și actualizeze informațiile. Dacă, din diverse motive, clienții nu se prezintă în termenul indicat de bancă să-și actualizeze informațiile, banca este obligată conform cerințelor legale să blocheze conturile, să nu mai efectueze tranzacții și dacă acest proces continuă, sens în care clientul nu dorește și nu vine să-și actualizeze nici după a doua notificare, poate chiar și a treia notificare, în unele cazuri, atunci banca cu siguranță va proceda la închiderea conturilor, pentru că, așa cum spuneam, conform cerințelor legale, și aici am să menționez Articolul 11 alineatul 9 din Legea 129 privind prevenirea spălării banilor menționează:instituțiile, entitățile raportoare, nu doar băncile, toate entitățile care sunt obligate conform Legii 129, nu au voie să inițieze relații de afaceri sau să continue relația de afaceri sau, cum spuneam, să efectueze tranzacții dacă nu obțin toate documentele necesare conform cerințelor legale.

Vă reproduc o remarcă pe care chiar am auzit-o foarte des, care sună cam așa: „Domne, vin la mine și-mi cer tot felul de documente. Eu sunt angajat, am un salariu, e clar de unde-mi iau banii. Da, uite, pe de altă parte, scapă o grămadă de tipi dubioși cărora parcă băncile nu le pun nicio întrebare”. Cum vine asta?

Mihaela Bouleanu: Știți cum este? Este ca la școală sau când ne întorceam, știți, de la un examen, de la o teză și ne întrebau părinții: cât ai luat? Și întrebarea a doua era cât au luat ceilalți colegi. Tot timpul avem așa un obicei – e un sport național – să ne uităm în ograda vecinului, ceea ce câteodată poate nu este rău, dacă este un stimul în asta. Însă de cele mai multe ori asta nu ne ajută…, pentru că să știți că aud frecvent asta, în calitatea de președinte a Comisiei de conformitate -comunicările mele sunt foarte deschise, transparente și continue cu directorii de conformitate din tot sistemul bancar -și de cele mai multe ori, până să comunicăm, până să ajungem să avem această transparență, lucram în silozuri și fiecare a auzit aceeași poveste – „dar la banca cutare nu ni se cere” sau „pentru clientul nu știu care nu sunt solicitate”. Nu este adevărat. Procedurile pot să difere între bănci, pentru că fiecare bancă își organizează în mod diferit procesele și pot fi produse diferite, pot fi canale de distribuție diferite, însă la bază toți avem aceeași lege, aceeași directivă europeană, același regulament pe care trebuie să-l respectăm. Că procesele pot fi un pic diferite, e adevărat, dar nu cu mult.

Obligația aceasta legală este practic tot o măsură de precauție. De ce solicită banca documente? Soliciți documente în momentul în care nu ai o claritate asupra tranzacției respective sau pe un screening, în momentul în care ai o relație cu clientul respectiv de ceva vreme, ai tot o obligație legală de a implementa aceste controale, de a te uita din timp în timp dacă activitatea clientului este conformă cu ce a declarat. Știți că avem scopul relației de afaceri, pentru ce deschidem acel cont? Care vor fi operațiunile preponderent înregistrate pe conturile respective? Și atunci, tocmai pentru a ne asigura că lucrurile se desfășoară într-o manieră conformă, și că informațiile declarate la începutul relației sau chiar și pe parcursul relației de către client, sunt în continuare valide, de actualitate, aceste monitorizări, aceste controale trebuie să fie implementate la nivelul băncilor.

Care care sunt beculețele roșii care se aprind la bancă? Spuneați mai devreme că vă uitați la activitatea obișnuită. Dacă ceva iese din tipare, poate o tranzacție mai mare, poate o destinație neobișnuită, atunci cineva spune „aici avem un red flag”. Care sunt beculețele astea? Apar și la oameni obișnuiți?

Mihaela Bouleanu: Păi, beculețele se aprind din diverse motive și sunt multiple criterii definite la nivelul sistemului informatic, dacă vreți, pentru că deja vorbim de o era a digitalizării și este nevoie să avem asta, pentru că, practic, dacă așteptarea ar fi fost ca un ofițer bancar de la ghișeu să știe ce operațiuni se întâmplă, de exemplu, prin internet banking, pentru că nu se mai întâmplă totul la ghișeu, astfel încât omulețul respectiv să poată să vadă dacă există acolo vreo anomalie, ceva diferit față de ce s-a întâmplat în trecut cu clientul respectiv, se aprinde beculețul. Ce trebuie să înțelegem este că, dacă beculețele se aprind, nu înseamnă că e o problemă neapărat acolo.

Beculețele se aprind atunci când, de exemplu, am cont de persoană fizică, îmi deschid contul pentru a încasa salariul și evident că tranzacțiile mele vor fi în plaja în care eu am declarat – am un venit de atâta pe lună, acestea sunt veniturile care vor fi plimbate printre conturi, că voi face plăți de utilități, că voi face anumite cumpărături, că îmi voi plăti anumite vacanțe, că voi face anumite saving-uri, că voi face diverse. Da, dar trebuie să fie în limita a celor ce eu am declarat. În momentul în care sistemele depistează tranzacții mai mari, cum spuneați, de valoare mai mare sau repetitive sau care nu s-au mai întâmplat în trecut, nu știu, în țări unde n-am mai făcut plăți până acum, se aprinde acel beculeț și banca vine și întreabă clientul – cere documente, astfel încât să înțeleagă. Vreau să plec în America – voi avea cheltuieli pe acolo. Îmi cumpăr o casă – voi avea o tranzacție de câteva sute mii de euro poate. Și atunci eu trebuie să înțeleg de unde provin fondurile și care este argumentare, scopul economic din spatele acelei tranzacții.

Există în momentul de față bănci din România care sunt repere pe traseul destinației de spălare a banilor în spatele cărora se află activități teroriste? Avem astfel de cazuri?

Mihaela Bouleanu: Nu avem. Din fericire, studiile ne arată și știți că avem și noi la nivel național, conform cerințelor europene, obligația de a se efectua de către fiecare stat membru a unei autoevaluări, a unei evaluări naționale. Nu avem încă rezultatul final al procesului demarat anul trecut la nivelul României pentru a identifica practic categoriile, sectoarele de activitate care au un risc mai mare, să spunem, de spălare de bani sau finanțare a terorismului, însă pot să afim cu siguranță că, din fericire, în România încă nu suntem loviți de valul acesta privind finanțarea terorismului sau aspecte care țin de finanțarea terorismului.

De la evaluarea Moneyval din 2014 până acum – și urmează, este deja în desfășurare runda a cincea a evaluării naționale a României de către Moneyval – nu au fost evidențiate, nici de către autoritățile de stat, cum spuneam, nici din studiile făcute sau din evidențele avute la nivelul sistemului astfel de tentative.

Globalizarea a avut și părți bune, dar și părți negative, să spunem, și a determinat practic o creștere a amenințărilor la siguranța unor state naționale și a cetățenilor săi. Și pot aminti războiul de la graniță. Această globalizare a facilitat apariția grupărilor teroriste cu acțiune internațională, deci cumva li s-au deschis canalele pentru extindere.

Globalizarea a mai permis și o redistribuire inegală a veniturilor, precum și o concurență acerbă pe piețele de bunuri și servicii și practic, în plus, libera circulație a persoanelor și a capitalurilor a determinat o mai bună organizare a celulelor teroriste, acestea obținând o mai bună finanțare a activităților lor, atât din activități legale și este de punctat aici, cât și din activități ilicite. Și dacă vreți, diferența între spălarea banilor și finanțarea terorismului cam aici se face, în sensul în care spălarea banilor întotdeauna va fi din activități ilicite. În schimb, finanțarea terorismului se întâmplă undeva, e o estimare personală, dar aș spune că undeva la 50% din activități legale. Deci finanțarea terorismului, cel puțin terorismul “vechi”, cum îl numim, pentru că am să vă menționez și de terorismul “nou”, se finanța din activități legale, pentru că ținea mai mult de idealurile și motivația religioasă și nu de alte aspecte si atunci idealurile politice și religioase conduceau și erau persoane acolo care finanțau benevol și din activități legale astfel de acțiuni teroriste.

Însă lumea se schimbă și totul se schimbă, la fel, și grupările teroriste au avut acces mai mult la noi tehnologii, la armament de vârf și practic s-a generat un nou tip de conflict mondial prin intermediul actelor de terorism cibernetic. Și această nouă formă de terorism practic s-a observat a fi la nivel mondial preponderent utilizată și a cauzat pagube financiare însemnate la nivel global, iar sumele câștigate de către aceștia cu siguranță au fost transferate ulterior pentru a fi utilizate pentru recrutarea și instruirea noilor adepți, dar și pentru finanțarea unor operațiuni cu caracter terorist în mai multe părți ale lumii. Deci, astfel, față de terorismul vechi, care se axa, cum spuneam, pe motivațiile religioase și idealurile politice, principala caracteristică a noului terorism este reprezentată de renunțarea la motivația religioasă și înlocuirea ei cu scopuri și idealuri economice, noul terorism influențând practic dinamica economiei globale și a economiilor naționale și având ca sursă foarte bine definită de finanțare și care poate genera conflicte puternice.

Deci, pe scurt, asistăm la o luptă de putere, luptă pentru putere, luptă pentru supremație economică, acaparare de teritorii și monopol asupra exploatării resurselor naturale.

În băncile din România nu sunt clienți pe listele cu sancțiuni aplicate Rusiei

Avem în apropierea granițelor războiul din Ucraina. Întrebarea simplă e: cum s-au conformat băncile? Ce au făcut băncile românești în ceea ce privește sancțiunile impuse Rusiei? Avem firme și persoane sancționate pentru că au conturi în România dintre cele vizate de sancțiunile impuse la nivel național sau în Europa?

Mihaela Bouleanu: După cum bine știm, au fost analize efectuate la nivel național – deci separat de sistemul privat. Sistemul bancar a procedat la screening-ul pe bazele de date pe portofolii de clienți, pentru a identifica, în momentul în care au început să fie publicate sancțiuni internaționale în contextul acesta al războiului Rusia-Ucraina, atât sancțiuni emise împotriva Rusiei, cât și a Belarusului – acum suntem la al șaselea set, al șaptelea set și vor mai urma cu siguranță, pentru că se încearcă practic izolarea sectorului financiar rusesc și a economiei rusești. A fost si este o presiune semnificativă și pe sistemul bancar românesc, dar nu doar în România, ci și afară.

La momentul inițial, după ce a pornit războiul și au apărut primele sancțiuni internaționale, și la nivelul statului au fost demarate analize, desfășurate la nivelul ministerului de finanțe și solicitate rapoarte, să spunem, cu privire la impactul pe care România l-ar avea și expunerea pe care România ar avea-o cu privire la încălcarea sancțiunilor internaționale. Suntem într-o poziție bună, aș spune, pentru că la nivelul României, la nivelul sistemului bancar românesc nu au existat și nu sunt, nu au fost identificate persoane sau entităti desemnate – acum vorbim de clienții care au conturi deschise în România. În băncile din România nu avem clienți listați.

Acum, deși screening-ul acesta pare a fi ușor de făcut, pentru că practic, regulat sunt emise aceste noi și noi sancțiuni, regulamente, decizii, acestea sunt cumva colectate într-o mare listă pe baza căreia, prin mecanismele din sistemul informatic implementat la nivelul fiecărei bănci există un screening zilnic permanent asupra clientelei, asupra tranzacțiilor, astfel încât să ne asigurăm că ceea ce mă întrebați dumneavoastră, nu se întâmplă. Că nu avem clienți listați.

Însă challenge-ul mai mare, aș zice, nu este în verificarea existenței clienților pe listele de sancțiuni, pentru că v-am spus și asta este oarecum la îndemână – la nivelul sistemului bancar, cu siguranță există sisteme și controale dezvoltate astfel încât să se identifice astfel de situații. Acum, sigur că și sistemul bancar este veriga principală în lanțul entităților raportoare, care au rolul de a preveni astfel de aspecte, de finanțare a terorismului, de încălcare a sancțiunilor internaționale sau de spălare a banilor. Deci există sisteme, nu avem o expunere directă, însă mai complex și ce ne ridică o problemă mai mare zilele acestea și va ridica o perioadă de timp îndelungată, este faptul că băncile, pentru a nu pune la dispoziție fonduri entităților listate, din listele de sancțiuni, trebuie să întreprindă mai multe măsuri, mai multe acțiuni decât să screen-uiască portofoliul, pentru că tranzacțiile se pot întâmpla și încălcarea sancțiunilor internaționale se poate întâmpla și dacă cumperi niște produse care sunt cu ban (interdicție) la import/ export sau dacă cumperi de la o persoană/entitate, deci contraparte a clientului meu, care este deținută în cele din urmă de o persoană listată; sau dacă produsele respective sunt dintr-o fabrică din Rusia sau din Belarus; sau chiar și transportatorii.

Atunci când apare un red flag este necesară demararea unei investigații mai aprofundate asupra informațiilor. Și asta se întâmplă tot prin solicitare de documente suplimentare clienților, tocmai pentru a ne asigura că nu sunt încălcate sancțiuni internaționale. Și aici vreau neapărat să punctez un lucru extrem de important, pe care aș vrea cași clienții să-l înțeleagă – că sancțiunile nu sunt doar pentru bănci, nu sunt doar în responsabilitatea băncilor. Ele trebuiesc respectate atât de persoanele fizice, cât și persoanele juridice care efectuează acte de comerț prin care ar putea eluda sancțiunile internaționale.

Sursa: https://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-25633423-video-interviu-verificari-fac-bancile-romanesti-contextul-sanctiunilor-impuse-rusiei-riscam-daca-nu-actualizam-datele-banca-raspunsuri-complete-mihaela-bouleanu-asociatia-romana-bancilor.htm