CREDITAREA, SOLUȚIA DE RECUPERARE A DECALAJELOR

 

Băncile din România au acordat sprijin clienților și autorităților privind limitarea efectelor negative asupra bunăstării economice individuale, a economiei României și a sănătății și siguranței publice în contextul apariției pandemiei cauzate de noul coronavirus. Pe zona de creditare, pe lângă măsurile de suspendare a obligațiilor de plată pentru clienții afectați de pandemia COVID 19, instituțiile de credit au continuat să susțină prin credite atât nevoile populației, cât și activitatea firmelor afectate de restricțiile necesare pentru limitarea răspândirii coronavirusului.

Activitatea de creditare a fost înlesnită atât în cazul populației, cât și a companiilor prin măsuri de fluidizare a acordării creditelor, cât și prin garanțiile acordate, în urma deciziilor luate de stat și de bănci. Creditul neguvernamental a avansat cu 4% în septembrie 2020, până la 277,5 miliarde lei (56 miliarde euro). Viteza de creștere a creditului neguvernamental s-a redus aproape la jumătate comparativ cu finele anului trecut. Cu toate acestea, băncile din România au acordat credite noi populației și companiilor în valoare de peste 38,5 miliarde de lei, în perioada martie-august 2020. Pentru analiza riguroasă a evoluției creditelor, unul dintre cei mai relevanți indicatori este cel care se referă la creditele noi. Volumul creditelor noi acordate populației și companiilor, în cele șase luni de la debutul pandemiei, reprezintă 14% din soldul creditului neguvernamental al lunii august 2020.

Soldul creditului neguvernamental este calculat ca diferența dintre totalul creditelor acordate populației și companiilor și rambursările parțiale și totale, precum și vânzările de credite. În prezent, componenta în lei are o pondere de 68% în creditul neguvernamental.

La finele 2019, 53,5% din totalul creditelor acordate sectorului privat erau reprezentate de creditele pentru populație, cu o creștere semnificativă înregistrată pe segmentul creditelor de consum negarantate.

Doar cu o strategie de creștere a intermedierii financiare, România ar putea recupera, pe termen lung, decalajele înregistrate la capitolul intermediere financiară în raport cu statele din regiune.

Creditarea sectorului privat ca pondere în PIB era de 25% în luna martie 2020, România înregistrând cel mai scăzut grad al intermedierii financiare din UE, calculat ca pondere a creditului neguvernamental/PIB. România se situează sub media UE de 83%. În țările din regiune, valoarea indicatorului este semnificativ mai ridicată: Ungaria – 34,7%, Polonia – 51,9 %, Bulgaria – 53,3 % și Cehia – 53,4 %.

Ca efect al crizei, pe fondul reducerii PIB și creditării economiei, gradul de intermediere financiară ar putea să crească. Nivelul dezvoltării și intermedierii financiare este puternic asociat cu creșterea reală a PIB pe cap de locuitor, cu rata acumulării de capital fi zic și cu îmbunătățirea eficienței cu care economiile folosesc capitalul. Cadrul legislativ impredictibil, un grad scăzut de educație financiară și un nivel redus al bunăstării economice sunt factorii care pot întârzia un parcurs adecvat pentru a dubla nivelul PIB per capita la nivel național. Sistemul bancar are capacitatea să susțină o creștere a creditării pe baze sustenabile, însă este nevoie de un set de măsuri ce trebuie implementat într-un orizont de timp de până la 4 ani.

Decizia este în mâna autorităților. Asumarea unei politici pro-active de creștere a creditării și a numărului persoanelor care dețin produse și servicii bancare conduce, în timp, la creșterea bunăstării economice a românilor.

Considerăm că este interesul autorităților să adopte măsuri care conduc la reducerea diferențelor dintre clasele sociale, pentru creșterea bunăstării economice, reducerea migrației și creșterea demografi ei. Apreciem că sunt necesare aceste măsuri pentru asigurarea unor condiții competitive egale în cadrul pieței interne, astfel încât toți actorii economici să beneficieze de reglementări uniforme, condiții de profitabilitate similare, cu menținerea disciplinei de plată.

Cadrul legislativ al activității bancare din România a suferit transformări numeroase, unele necesare pentru armonizarea legislației românești cu cea a țărilor europene, altele însă au creat volatilitate. În ultimii 5-6 ani, impredictibilitatea cadrului legislativ bancar s-a accelerat prin creșterea recurentă, a numărului de legi și regulamente adoptate.

Asociația Română a Băncilor subliniază impactul negativ care ar urma să se propage asupra consumatorilor și în economia națională în situația aprobării/promovării legii/proiectelor de lege privind plafonarea dobânzilor, conversia monedei de plată din contractul de credit la cursul istoric plus maxim 20%, limitarea caracterului de titlu executoriu al contractelor și privind eliberarea de datorie la prețul real al cesiunii și dobânda. Comunitatea bancară solicită asigurarea unui dialog real și constructiv în dezbaterea proiectelor de lege care au implicații multiple atât la nivelul consumatorilor, instituțiilor de credit, cât și la nivel macroeconomic. Proiectele de lege instituie soluții fundamental greșite, care contravin deciziilor pronunțate deja de Curtea Constituțională a României, fiind susceptibile de a aduce atingere stabilității financiare și de a afecta „băncile” ca parte a Infrastructurii Critice Naționale, creditarea populației și a companiilor, dar și încrederea investitorilor în Statul Român.

Provocările asociate activității de creditare au inclus și măsurile fi scale de taxare a activelor începând din anul 2019, inițiativele legislative care nu respectă principiile constituționale și capacitatea sectorului privat de accesare a creditelor. Taxa pe activele financiare a fost eliminată începând cu anul 2020. Pentru a crește gradul de intermediere financiară, băncile au nevoie de capital, lichiditate, predictibilitate legislativă și clienți bancabili.

Diferențele mari în ceea ce privește standardele de reglementare adoptate de statele membre contribuie la fragmentarea pieței unice, ceea ce afectează libera circulație a capitalurilor și a serviciilor în UE, conduce la o concurență insuficientă și încetinește dezvoltarea unei piețe secundare funcționale a creditelor bancare.

Amânarea obligațiilor de plată

Cadrul reglementativ național și european a permis amânarea obligațiilor la plată ale debitorilor afectați de pandemia COVID-19. Doar în această situație, creditele amânate la plată, atât prin intermediul moratoriului legislativ cât și non-legislativ au beneficiat de un tratament prudențial distinct și favorabil.

Băncile din România au soluționat cele aproximativ 362.000 de solicitări depuse de clienții persoane fi zice și juridice pentru suspendarea obligațiilor de plată lunare din contractele de credit, în primele luni de la debutul pandemiei COVID-19. Până la data de 15 iunie 2020, din cele aproximativ 321.000 de solicitări soluționate, peste 60% au fost soluționate în baza Ordonanței de Urgență 37/2020 și aproximativ 40% în baza măsurilor de sprijin adoptate proactiv de bănci, începând cu luna martie, pentru clienții afectați de efectele pandemiei.

Clienții persoane fizice au depus un număr de peste 334.000 de solicitări de suspendare a obligațiilor de plată lunare, ceea ce reprezintă o pondere de aproximativ 22% din creditele în derulare acordate populației. Clienții persoane juridice au depus un număr de aproape 28.000 de solicitări de suspendare a obligațiilor de plată lunare, aferente unei ponderi de aproximativ 28% din portofoliul total de credite acordate acestei categorii.

Reglementatorii europeni au acceptat aplicarea unor derogări ca, în schimbul suspendării temporare a obligațiilor de plată a celor afectați de pandemie, să nu fi e constituite provizioane. Această derogare este punctuală și nu universală. Se aplică doar persoanelor fizice și juridice cu credite afectate de pandemie și nu este aplicabilă debitorilor afectați de secetă sau de alte evenimente. Din punct de vedere al impactului moratoriului, sigur că vorbim pe de o parte de o reducere a veniturilor instituțiilor bancare, ca industrie, până la finalul anului. În același timp acesta oferă o perioadă de respiro și stabilizare pentru debitori, ceea ce va face ca volumul creditelor neperformante să nu cunoască o creștere semnificativă în această perioadă. În măsura în care economia românească va reveni pe creștere anul viitor, așa cum ne așteptăm, sperăm ca și contextul economic general să fi e unul mai favorabil, care să le permită debitorilor onorarea obligațiilor contractuale asumate față de instituțiile bancare. Realist vorbind cred că vor exista segmente mixte de debitori care își vor permite să achite obligațiile de plată, dar și clienți care vor fi în continuare afectați de efectele negative ale pandemiei.

Creditarea companiilor

România, țara cu cea mai redusă amprentă antreprenorială din rândul statelor Uniunii Europene, trebuie să-și definească ca prioritate susținerea mediului antreprenorial. Cauzele care stau în spatele amprentei antreprenoriale reduse, de 29 IMM-uri la mia de locuitori, și sănătății precare a unei părți importante a companiilor din România trebuie eliminate, mai ales în noul context pandemic și economic. Efectul de domino în rândul companiilor determinat de distorsiunile în economie cauzate de pandemia COVID-19 este unul dintre riscurile posibile. Statistica arată că indicatorii de solvabilitate ai companiilor nefinanciare s-au deteriorat deja. Impactul imediat al încasării cu dificultate a creanțelor asupra companiilor este riscul de insolvență, iar în raport cu băncile, există riscul creșterii creditelor neperformante. De altfel, bancherii se uită cu atenție la riscul de credit, precum și la riscul legislativ. Statistica arată că firmele preferă să utilizeze creditul comercial, acesta reprezentând 18,4% din pasiv. Finanțarea prin credit de la bănci și IFN ocupă o pondere de 8,4% în pasivele firmelor.

Cu toate acestea, reprezentanții mediului de afaceri afirmă că accesul la finanțare reprezintă una din problemele cele mai puțin presante ale companiilor. Într-un top trei al problemelor realmente presante în rândul companiilor se regăsesc costurile de producție sau cele cu forța de muncă, disponibilitatea forței de muncă bine pregătite și lipsa cererii.

Rata creditelor neperformante acordate companiilor a înregistrat o scădere, la nivelul de 7,4% însă sunt așteptări ca aceasta să crească. Expirarea termenului de amânare la plată obligațiilor la sfârșitul anului dă o nouă perspectivă riscului de credit în 2021. 28% din totalul celor 100.000 de firme cu credite bancare au optat pentru moratoriul legislativ sau pentru moratoriul non-legislativ. Totul depinde de maniera în care companiile afectate de efectele pandemiei vor reuși, în această perioadă de grație, să-și readapteze activitatea, acolo unde este posibil, astfel încât să nu înregistreze probleme de lichiditate.

În pofida faptului că s-a diminuat, durata de plată a furnizorilor este mare, de 119 zile. Recuperarea creanțelor se face într-un termen ridicat, de 84 de zile. După lege, termenul de plată nu poate fi mai mare de 60 de zile calendaristice. Un element care poate genera o evoluție negativă este determinat de scadența scurtă a datoriilor (64%), dar și a creditelor bancare accesate de companii.

Datele BNR arată că aproximativ 41% din portofoliul actual de împrumuturi acordate companiilor nefinanciare au o maturitate reziduală de până la 1 an. Datele oficiale publicate de banca centrală arată că pe ansamblul economiei reale firmele cu capital negativ reprezintă 42% din numărul total de companii, angajează 15% din salariați și contribuie la 7% din VAB. La nivelul României, doar 15% dintre companii îndeplinesc condițiile necesare pentru a primi un credit bancar.

În prezent, România are circa 35.000 de companii în insolvență. Cifra este raportată înainte de efectul crizei de sănătate. Cifra nu este neapărat ridicată dacă efectuăm o analiză comparativă cu perioada de acum un deceniu, când 1 din 10 companii era în insolvență, dar există riscul creșterii în toată această perioadă marcată de criză. Mai mult, ineficiența procedurii de insolvență este una care în continuare trebuie să dea de gândit autorităților. 90% dintre companiile intrate în procedură de insolvență în România au eșuat.

Doar 2% au scăpat de radiere și 1% erau în proces de reorganizare. Cifrele amintite se referă la orizontul ultimilor 12 ani. În termeni de profitabilitate, sectorul companiilor surclasează sectorul bancar. Pe sectorul companiilor, în prima jumătate a anului 2019, rentabilitatea activelor și a capitalurilor era de 16,6% respectiv 6,5%. În sectorul bancar, rentabilitatea activelor și a capitalurilor era de 1,21% respectiv 11,28% la jumătatea anului trecut.

Pe fondul amânărilor la plată a unei ponderi importante a creditelor companiilor și populației, ROA și ROE la jumătatea acestui an au înregistrat o scădere la 1,08% și 9,81%. În pofida elementelor de context, băncile au continuat să crească creditarea în pandemie și vor continua să acorde împrumuturi companiilor care au capacitate de rambursare.