În comunicarea proactivă, România trebuie ancorată în perspective tangibile

A trecut aproape un deceniu de la debutul crizei. După opt ani de politică monetară relaxată la nivel mondial, viteza de creștere a investițiilor și a productivității nu a permis majorarea veniturilor pe cap de locuitor la un nivel satisfăcător. Economiile europene recuperează în ritm moderat. Perspectiva de recuperare durabilă poate fi afectată, mai ales că acum revenirea economiilor globale este în formă de “L”.

În parte, eficiența implementării reformelor este afectată de lipsa convergenței economice și de decalajele generate de barierele naționale. După criză s-a adăugat și creșterea protecționismului. Urmează perioda post easy money, fără a vorbi însă de momentul startului acesteia.

Revenirea economiilor la nivel mondial în formă de “L” este cauzată și de procesul de dezintermediere. În zona bancară am asistat la creșterea cerințelor de capital, noi reguli privind lichiditatea cu impact asupra maturității structurii de active, iar evaluarea riscului de credit este mult mai strânsă. Cu cât reglementarile generează costuri suplimentare sistemului bancar, cu atât tendința va fi de raționalizare a alocării de finanțare pe anumite zone. Capacitatea băncilor de a face față noilor cerințe în materie de necesar de capital, de lichiditate, de raportări conform noilor reguli este diferențiată, în condițiile în care toate acestea vin cu un cost. Vorbim de un cost pentru acționari în primă fază, dar acesta se transferă mai departe pe circuit către clienți și în final către economie. Răspunsul băncilor a venit prin reducerea mărimii bilanțurilor lor, în condițiile consolidării bazei de capital și prin reducerea activităților mai riscante în favoarea activităților de bază, mai puțin riscante. Stocul de credite bancare acordate companiilor non financiare europene  a scăzut cu 10% în criză, în timp ce producția de credite noi a scăzut cu 40%.

Dacă la nivel european numărul instituțiilor de credit s-a redus cu aproximativ 20% în criză, în România numărul băncilor s-a redus cu 14%, de la 43 la 37, în perioada 2008 -2016 și trendul este de reducere ca urmare a fuziunilor.

Pentru unele bănci europene, soluția vine din schimbarea modelului de business, inclusiv prin creșterea digitalizării.

Traversăm o perioadă în care cererea de credit este redusă, iar reglementările noi frânează reluarea procesului. Capitalul nu mai circulă cu viteza cu care eram obisnuiți înainte de criză, iar investițiile sunt sub potențial.  Perioada dobânzilor mici a acoperit anumite riscuri pe zona debitorilor, dar a și creat altele pentru cei care au ales să investească în active cu risc mai mare.

Pe perioada crizei și post criză, și în România am asistat la o comunicare antagonistă care nu a adus beneficii nici populației, nici băncilor și nici economiei în ansamblu. Intermedierea financiară, calculată ca pondere a creditului neguvernamental în PIB, s-a redus în criză cu un sfert, la 29%. Chiar dacă economisirea internă a crescut cu 60% în ultimii opt ani, transferul capitalului nu s-a mai produs la intensitatea de dinainte de criză. Și asta în condițiile în care sistemul bancar românesc este unul dintre cele mai bine capitalizate și cu cel mai ridicat nivel de lichiditate din Uniunea Europeană.

Intermedierea financiară asigură transferul capitalului dar și al riscului între debitori și deponenți. Dacă nu circulă, capitalul nu aduce valoare adăgată nici pentru cine îl deține, nici pentru cei care l-ar putea împrumuta și nici pentru economia României. Creditarea responsabilă trebuie asumată corespunzător, fiind cheia dezvoltării economice fiindcă antrenează pe orizontală întreaga economie.  De menționat că pe perioada crizei, România nu a fost nevoită să sprijine din bani publici sectorul bancar.

Morala acestor evoluții este că ar trebui să ne preocupe, inclusiv pe zona de legiferare, soluționarea problemelor persoanelor care întâmpină dificultăți reale prin acțiuni reactive cum ar fi restructurările pe care le aplică băncile încă de la debutul crizei, dar și proactive prin creșterea nivelului de educație financiară.

Asociația Română a Băncilor și-a propus să contribuie la creșterea gradului de educație financiară, stimulând creșterea gradului de bancarizare, la peste 70% în 2020 de la puțin peste 62% în 2014, și accesul la produsele bancare și beneficiile oferite de acest acces. Așa cum ați văzut, industria bancară este preocupată de recâștigarea încrederii, iar educația financiară este unul dintre pilonii pe care ne bazăm alături de o comunicare intensă și conduita în acest demers.

Ar trebui să acordăm o mai mare importanță comunicării, acțiunii în sine dar și rezultatului acesteia. Consider că ar trebui să apăsăm cu toții pe pedala proactivității în comunicare. Este nevoie de creșterea încrederii. România trebuie ancorată în perspective credibile, tangibile și constructive.

Reducerea decalajelor în perioada post easy money este o acțiune mult mai complexă care trebuie coordonată strategic.

S-a vorbit despre oportunitatea de ancorare a României în două obiective majore: aderarea României la Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică și intrarea României în zona euro. Implementarea angajamentelor permite reducerea decalajelor și creșterea PIB per capita, adică creșterea bunăstării economice. În România, PIB/capita exprimat în puterea de cumpărare standard a ajuns la 59% din media UE în 2016, față de 49% în 2008. România trebuie să-și cadențeze pașii pentru recuperarea decalajelor în raport cu Uniunea Europeană. Ponderea persoanelor expuse riscului sărăciei sau excluziunii sociale în România este de 37,4% din populația totală, față de 23,7% în UE, la nivelul anului 2015.

Instituțiile de credit au o contribuție substanțială la creșterea economică și la reducerea excluziunii sociale și financiare și în acest moment dispunem de toate resursele pentru a îndeplini acest mandat de finanțator.

Creșterea competitivității României implică reforme structurale în condițiile în care contextul internațional este în continuare incert. Este nevoie de planificare strategică sistematică, fiind prevăzută astfel și o predictibilitate necesară pe zona legislativă, atât pentru statul român, cât și pentru investitori.

Sursa: http://www.bankingnews.ro/gabriela-folcut-asociatia-romana-a-bancilor.html