[vc_row][vc_column width=”1/1″][vc_column_text uncode_shortcode_id=”140135″]
Nivelul fiscalităţii, concurenţa şi lipsa cererii sunt principalele dificultăţi identificate de companiile din România în desfăşurarea activităţii, în timp ce accesul la finanţare nu reprezintă o provocare de o importanţă ridicată pentru companii. Aproximativ 73% dintre cererile companiilor care au solicitat credite de la instituţiile de credit s-au finalizat cu succes pentru firme. Tabloul general trebuie completat cu un element îngrijorător: dacă în urmă cu patru ani o companie din 30 era în insolvenţă, în prezent una din 7 firme este în insolvenţă.
Sondajul privind accesul la finanţare al companiilor nefinanciare din România şi capacitatea acestora de a face faţă unor condiţii financiare nefavorabile, realizat de Banca Naţională a României pe baza chestionarelor transmise la 10.000 de firme, relevă că 3 din 4 companii au accesat cu succes finanţare bancară în perioada octombrie 2013 – martie 2014, dar şi că firmele declară că nu au o capacitate mulţumitoare de a face faţă unor evoluţii financiare nefavorabile privind cursul de schimb sau rata dobânzii. Creditele acordate IMM-urilor se ridicau la 84,5 miliarde lei la finele anului 2013, ceea ce reprezintă 76% din totalul creditelor acordate companiilor. Ponderea finanţărilor acordate IMM se situează la aproximativ 40% din totalul creditului neguvernamental în timp ce numărul IMM cu credite era de 77.500 în august 2013.
Obstacolele invocate de companii în accesarea de credite sunt: nivelul prea ridicat al dobânzilor şi comisioanelor, cerinţele privind valoarea sau tipul garanţiei, clauzele contractuale şi birocraţia. Analiza costului riscului ar trebui completată cu statistica privind neperformanţa pe segmentul companiilor, în condiţiile în care o treime din banii acordaţi IMM în creditare este neperformantă. Rata de neperformanţă aferentă creditelor acordate IMM-urilor era de 29,82% (august 2013) pentru creditele garantate cu ipoteci, în timp ce la corporaţii rata de neperformanţă pentru împrumuturile cu acelaşi tip de garanţii era de 9,62%.
Disciplina la plată în economie rămâne o problemă având un impact ridicat asupra capacităţii de onorare a serviciului datoriei de către companiile cu credite.
Prudenţa manifestată de bănci în creditarea persoanelor juridice este determinată de disciplina laxă de plată a datoriilor şi recurgerea abuzivă a companiilor la procedura de insolvenţă, precum şi de constrângerile de finanţare mai pronunţate în cazul IMM.
Totalul sumelor datorate de debitorii aflaţi în insolvenţă, faliment şi reorganizare se cifrează la 17 miliarde lei potrivit datelor înscrise în raportările „credite acordate şi angajamente asumate de instituţiile de credit” ale Centralei Riscului de Credit din luna mai 2014. Datele se referă la expunerea faţă de un singur debitor, expunere egală sau mai mare de 20.000 lei, şi reprezintă 89,6% din valoarea creditelor acordate şi a angajamentelor asumate de către sistemul bancar, potrivit BNR. Sumele datorate de debitorii aflaţi în insolvenţă au mai scăzut însă din păcate diferenţa se duce la sumele datorate de debitorii aflaţi în faliment.
Restanţele înregistrate de debitorii aflaţi în insolvenţă, faliment şi reorganizare se ridică la aproximativ 15 miliarde lei.
O statistică aferentă lunii august 2013 arăta că 86% dintre companiile intrate în insolvenţă au ajuns în faliment, în stadiul de reorganizare fiind doar 1,2%.
Necesarul sporit de provizioane afectează profitabilitatea şi creditarea. Legea privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă a fost publicată în Monitorul Oficial după mai mult de doi ani de dezbateri. Pe parcursul dezbaterilor care au avut loc pe proiectul Codului Insolvenţei, Asociaţia Română a Băncilor a efectuat propuneri care urmăresc în principal întărirea disciplinei financiare, creşterea ratei de recuperare a creanţelor aflate în insolvenţă şi o mai mare predictibilitate a mediului de business. Aplicarea legii rămâne o problemă. Presiunile exercitate în procesele de insolvenţă sunt ample şi acţionează prin largheţea deciziilor, inclusiv juridice, şi excesele insolvenţilor, lichidatorilor sau alţi terţi implicaţi. ARB continuă demersurile pentru înfiinţarea unei baze de date pe insolvenţă cu administratorii/acţionarii care acţionează cu rea credinţă. Prea multe firme intrate în insolvenţă au lăsat pasivele pe seama creditorilor şi au mutat activele pe firme noi, şi aici au de pierdut statul, partenerii de afaceri ai companiilor aflate în insolvenţă şi băncile. Inclusiv cei care nu au credite au de pierdut pentru că dacă vor să acceseze unul vor plăti mai mult la dobânzi pentru că se asimilează un cost al riscului mai ridicat pe baza experienţei fenomenului insolvenţei.
Acesta este impactul la nivelul economiei României cu un PIB de 140 miliarde de euro: 25 miliarde de euro sunt blocate în labirintul insolvenţei. Cauza nu a fost şi nu este tratată pentru niciunul dintre cei trei mari creditori: statul, partenerii comerciali ai insolvenţilor şi instituţiile de credit. Tratarea cauzei, aşa cum solicită băncile, ar însemna creşterea disciplinei financiare.
Pe termen scurt, se va observa o contracţie mai amplă a soldului creditului neguvernamental. În fond soldul creditului neguvernamental înregistrează lună de lună cu plus creditele noi acordate de instituţiile de credit şi cu minus rambursările de principal efectuate de cei aproape 80% dintre debitorii care îşi plătesc ratele precum şi vânzările de portofolii de credite la care apelează băncile în ultima perioadă. Este de aşteptat ca ritmul vânzărilor portofoliilor de credite şi scoaterile în afara bilanţurilor să conducă la o scădere mai accentuată, ca până acum, a portofoliului general de credite. Scoaterea din bilanţ a creditelor neperformante integral provizionate, cu posibilitatea de urmărire în continuare a creanţei, se va reflecta în bilanţul băncilor mai puternic o dată cu datele statistice la 30 iunie 2014.
Este imperios necesară creşterea disciplinei comercialfinanciare în economie, iar aici trebuie urmărite atât îmbunătăţirea cadrului legislativ şi fiscal cât şi aplicarea legilor.
De asemenea, comunitatea bancară din România solicită ca directivele europene să fie transpuse în legislaţia naţională conform prevederilor aprobate de reglementatorii europeni. Extinderea cu mult a sferei de aplicare a legislaţiei europene induce un decalaj amplu în ceea ce priveşte practicile bancare faţă de celelalte state europene unde autorităţile s-au limitat strict la prevederile directivelor şi regulamentelor aprobate de legislativul european, inclusiv la nivel de costuri suportate de sistemul bancar. Costurile nu sunt numai de ordin material ci afectează şi imaginea sistemului bancar şi intenţiile investitorilor. Transparenţa şi predictibilitatea sunt atribute necesare în desfăşurarea activităţii economice.
[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
