CREDITAREA, ÎNTRE CADRUL JURIDIC IMPREDICTIBIL ȘI DOBÂNZILE REDUSE

 

Criza financiară a adus pentru prima oară în discuție posibila stagnare a procesului de globalizare. Fluxurile internaționale de capital au cunoscut un declin accentuat la debutul crizei și o revenire moderată în ultimii doi – trei ani. În perioada crizei economico – financiare, România nu a fost nevoită să sprijine din bani publici sectorul bancar, iar acționarii băncilor au contribuit cu capital suplimentar de peste 3,5 miliarde euro in perioada 2008-2016.

Ar trebui să asistăm la adoptarea unui ansamblu coerent de politici în domeniul macroeconomic care să facă posibilă evoluția pozitivă a economiei românești, inclusiv prin creșterea intermedierii financiare și asigurarea stabilității sistemului financiar. Intermedierea financiară, calculată ca pondere a creditului neguvernamental în PIB, s-a redus în criză cu un sfert, la 29%, de la 40%. Intermedierea financiară în România reprezintă un sfert din media europeană. Chiar dacă economisirea internă a crescut cu 60% în ultimii opt ani,transferul capitalului nu s-a mai produs la intensitatea de dinainte de criză. Și asta în condițiile în care sistemul bancar românesc este unul dintre cele mai bine capitalizate și cu cel mai ridicat nivel de lichiditate din Uniunea Europeană și, foarte important, nu a beneficiat de ajutor de stat pe perioada crizei.

ARB dorește să devină promotoarea unei strategii naţionale de creştere a intermedierii financiare în România. Ar fi de dorit să avem un fel de politică la nivel naţional de creştere a intermedierii financiare în România, bineînţeles în parametri care să evite derapaje sau viteze mari de creştere. Aceasta este și rațiunea pentru care ARB are ca pilon strategic creditarea, în mod special a IMM-urilor, integrarea intermedierii financiare pentru creșterea gradului de accesare a fondurilor europene, dezvoltarea Parteneriatului Public Privat și finanțarea proiectelor mari de investiții.

Obiectivul de creștere a bunăstării economice și acoperirea necesarului de creditare la nivel național trebuie corelate corespunzător cu sarcina de reglementări menită să asigure reziliența sporită a sistemului financiar – bancar european și creșterea încrederii.

Trebuie să facem cât mai mulți pași ca să contribuim la creditarea economiei, să participăm cât mai mult la formarea PIB și la creșterea incluziunii financiare. Sistemul bancar poate să-și demonstreze încă o dată capacitatea și disponibilitatea de a participa la creșterea economică. Suntem pregătiți să facem față unei dezvoltări explozive, întrucât România are perspective foarte bune.

 

Evoluția creditării

Creditarea a avut o creştere moderată în cursul anului 2016. Acțiunea de curățare a bilanțurilor de anul trecut are impact pe volumul brut de credite. Majorarea creditului neguvernamental nu este foarte mare, dar dacă ne uităm din punct de vedere al intrărilor şi ieşirilor, din cursul anului 2016, s-ar putea să descoperim că originarea de credit a luat un avans destul de important. În iunie 2017, soldul creditului neguvernamental a avansat cu 4,2%, față de aceeași perioadă a anului trecut.

Sistemul bancar are o anumită robusteţe şi are o stabilitate structurală care îi permite să îşi îndeplinească mult mai puternic mandatul de finanţator. În acelaşi timp, sesizăm că e nevoie de creditare. În acest context, în anii următori se va pune accentul pe creditarea persoanelor juridice şi, în principal, pe cea a persoanelor juridice cu scopuri investiţionale, cu scopul de creştere a capacităţii de producţie, de satisfacere a unei cereri de consum în creştere.

Societatea are nevoie să „fluidizeze creditarea” și pentru aceasta ar trebui să adreseze aspecte atât la nivelul cererii (numărul de societăți micro reprezintă 87,7% din IMM-uri, creșterea cererii solvabile, nivelul antreprenorial – educația financiară, productivitatea, capitalizarea IMM-urilor, cultura creditului, etc.) cât și la
nivelul ofertei (creștere și stimularea unor segmente prin sisteme de garantare mai eficiente, revizuirea normelor de creditare, nu neapărat în sensul relaxării, dar în sensul eliminării unor blocaje de conjunctură generate de situația din criza care s-a încheiat.

Sectorul IMM-urilor este unul cu potențial ridicat de creditare pentru bănci – cel mai recent raport BNR asupra stabilității financiare arată că 80% dintre IMM-uri nu au avut niciodată credite bancare. Îndatorarea companiilor ocupă o pondere de 26,2% în PIB, din care îndatorarea la băncile locale reprezintă 13,3% din PIB.

Există semnale pozitive şi în ceea ce priveşte finanţările deja acordate de bănci, rata creditelor neperformante fiind în scădere semnificativă în ultimii doi ani, de la peste 35% în decembrie 2014, la aproximativ 19,3% în decembrie 2016, potrivit raportului BNR.

Sectorul bancar este deschis către finanțarea IMM-urilor, dar există o serie de vulnerabilități, precum gradul ridicat de îndatorare sau termenul ridicat pentru recuperarea creanțelor, care îngreunează efortul de creditare al băncilor.

Un studiu recent al companiei de consultanţă Coface a relevat faptul că în România nu este încă înrădăcinată o cultură a IMM-urilor, mai mult de jumătate din companiile înființate dispărând în cel mult 10 ani de la data înregistrării, iar cele care rămân active au activități modeste. Acest lucru reprezintă o provocare, dar arată, în acelaşi timp, faptul că IMM-urile au nevoie de susţinere pentru a se dezvolta, iar în acest sens băncile pot juca un rol foarte important.

Primele 3 cele mai presante probleme cu care se confruntă firmele sunt în continuare fiscalitatea ridicată, impredictibilitatea mediului fiscal și concurența, potrivit sondajului BNR. Accesul la finanțare ocupă poziția a 9-a ca problemă presantă pentru firme.

România este mai bine plasată ca media UE, din punct de vedere al accesului la finanțare. Doar 6,46% din cererile de împrumuturi bancare sunt refuzate (2015), față de 9,6% media UE (small business act 2016).

Deschiderea băncilor pentru sprijinirea companiilor este vizibilă și în faptul că rata restructurărilor este mai ridicată în cazul companiilor nefinanciare, de 12,9%, față de 4,7% în cazul populației, potrivit datelor BNR la septembrie 2016.

În ceea ce privește finanțarea prin fonduri europene, în exercițiul financiar 2014-2020, aprox. 40 miliarde de euro sunt alocate României, iar sectorul bancar român poate contribui la absorbția acestora, fiind deschis să se implice activ în prefinanţări şi cofinanţări.

În cazul companiilor, pierderea în caz de nerambursare (LGD) estimată de bănci pentru împrumuturile care au intrat în stare de nerambursare în T4/2016 s-a menținut în jurul valorii din trimestrul precedent, la 40% .

 

Reglementarea și legiferarea în domeniul creditării

Riscurile potențiale inițiale induse sectorului de cadrul legislativ au fost diminuate pe parcurs. Strategiile instituțiilor de credit includ angajamente pe termen lung privind creditarea economiei reale.

Putem face trimitere la provocările determinate de legile promovate recent, în perioada preelectorală, Legea dării în plată și Legea privind conversia creditelor în franci elvețieni la curs istoric, dar Curtea Constituțională și-a exprimat deja opinia și a adus clarificările necesare.

Analiza deciziei publicate de Curtea Constituțională legată de Legea nr. 77/2016 privind darea în plată indică faptul că instituția a avut în vedere aplicarea legii pentru cazurile sociale, prin invocarea principiului impreviziunii.

Impreviziunea (acele evenimente excepționale survenite pe parcursul derulării creditului care au condus clientul în situația de a avea dificultăți majore la rambursarea creditului) va reprezenta o situație mai degrabă excepțională decât frecventă.

Comunitatea bancară a afirmat, încă de la început, că soluţia pe fond la toate aceste probleme este legată de comunicarea între bancă şi clientul său și că fiecare bancă a încercat să găsească o soluție într-o formă sau alta la cazurile sociale de care discutăm. Problema pe care o avem este o problemă de setare de aşteptări.

Curtea Constituțională a motivat decizia prin care a respins legea conversiei creditelor în franci elvețieni (CHF), afirmând că legea încalc[ principiul bicameralismului, în sensul că a fost modificată radical de Camera Deputaților, față de prima formă adotată de Senat, precum și față de obiectivele inițiatorilor.

Altfel, s-a ajuns în situația în care o singură Cameră, și anume Camera decizională, a legiferat în mod exclusiv, și acest lucru contravine principiului bicameralismului.Dificultățile la plată întâmpinate de anumiți debitori în franci elvețieni (dar și în alte monede) au fost adresate mereu la bănci, acestea oferind soluții personalizate.

Până la finele lunii august 2016, 78% din cererile clienților au fost aprobate și, ca atare, restructurate și/ sau reconvertite în moneda națională zeci de mii de credite în CHF.

Sistemul bancar se află în poziția în care reclădește încrederea afectată de dezbaterile publice din ultimii ani.

 

Impactul asupra dobânzilor

Nu trebuie să neglijăm pericolul reprezentat de construirea de active, mai ales în segmentul de asistență socială, la niveluri de dobândă de minim istoric. Plasarea indicilor variabili (ROBOR , EURIBOR) la minime istorice este un indiciu ca aceștia vor creste în viitor, ceea ce va determină majorarea costului finanțării. Considerăm că avem responsabilitatea să spunem acest lucru, să contribuim la rândul nostru la educația financiară a românilor.

Un credit poate fi acordat pe o durată de peste 20 de ani, o perioadă în care mulți dintre factorii luați în considerare la momentul inițial pot suferi modificări, cu impact în creșterea obligației lunare de plată, uneori chiar peste posibilitatea de rambursare.

De aceea, este important ca fiecare să ia în calcul aceste posibile fluctuații înainte de a decide să solicite un credit de valoare mare, a cărui rată lunară constituie o parte semnificativă a veniturilor lunare. Băncile trebuie să aibă un public informat, iar rolul lor este să informeze și să aibă un dialog constructiv.

Implementarea IFRS 9 din 2018

La aproape un deceniu de la debutul crizei financiare mondiale, cerințele de capital au crescut, au fost introduse noi reguli privind lichiditatea cu impact asupra maturității structurii de active, iar evaluarea riscului de credit este mult mai strânsă.

Anul 2017 înseamnă pregătirea pentru implementarea IFRS 9 de la 1 ianuarie 2018. IFRS 9, o reglementare prudențială bazată pe riscuri, are o abordare proactivă pentru evaluarea riscului de credit prin recunoașterea pierderilor așteptate de la momentul inițial. Aceasta se traduce prin recunoașterea mai timpurie și în volum mai mare a pierderilor preconizate. Nu vorbim de o modificare a valorii totale a pierderii înregistrate pe parcursul vieții unui activ, ci doar repartizarea în timp a pierderii este diferită.

Implementarea IFRS 9 se estimează că va conduce la creșterea provizioanelor și că va avea un impact asupra cerințelor de capital. Cert este că noile cerințe de depreciere vor determina o creștere semnificativă a volatilității rezultatelor financiare, ROE, ROA, iar rata de acoperire cu provizioane va crește pe termen scurt.